ONLINE COUNTER

the shadow · Trimis: 24/09/2007 00:17 Titlul subiectului: Istoria spionajului. I.M.Pacepa.

Dacã întâmplãtor cineva îºi va mai aminti de un scenariu sau de o eventualã implicare americanã sau ruseascã în evenimentele din decembrie ’89 din România, toate acestea nu pot avea neapãrat o legaturã cu persoana fostului ofiþer Pacepa, care dupã pãrerea unora ne-a scãpat pe noi de comunism ºi probabil ºi toatã Europa de Sud-Est. Imaginea de “cãlcâi al lui Ahile” propagatã cu instistenþã de anumite publicaþii româneºti, atât pe plan intern cât ºi extern, nu are nici o legãturã cu bãtrânelul Pacepa de 78 de ani, de urma cãruia, oficial, n-au dat nici autoritãþile române – deºi, dupã unii, “cicã ar fi bine”!

Celebrul general Mihai Ion Pacepa s-a nãscut la data de 17 august 1928, în Basarabia. A urmat cursurile Facultãþii de Chimie Industrialã la Universitatea Bucureºti. Începând cu anii ’50, tânãrul pe atunci Mihai Ion, intra în solda Securitãþii Statului. În conformitate cu afirmaþiile sale din cartea, intitulatã sugestiv, “Orizonturi roºii”, prima sa misiune a fost sã se infiltreze în munþi, pentru a depista grupurile dizlocate de legionari ºi de ofiþeri anticomuniºti, misiune încheiatã cu succes. Din aceiaºi carte, se desprinde ºi ideea cã, începând cu anul 1946, Ion Mihai Pacepa a intrat în rândurile Securitãþii. Au existat ºi speculaþii conform cãrora, Pacepa ar fi fost implicat ºi în acþiunile antisemite din anii 1958-1960, derulate prin procesele din România. Cu toate acestea, cel puþin pânã la momentul prezent, aceste simple zvonuri nu au fost nici confirmate, nici infirmate de cãtre vreo autoritate din domeniu.

O carierã impresionantã în spionaj

Dotat cu o inteligenþã ºi o memorie fãrã cusur, ofiþerul superior Pacepa a realizat misiuni deosebit de importante pentru România ºi, în mod special, pentru Nicolae Ceausescu (foarte multe misiuni erau executate la ordinul direct al “conducãtorului suprem” ). Dintre cele mai interesante realizãri ale “spionului” român, meritã menþionate urmãtoarele: recrutarea în slujba Securitãþii a lui Sabry Khali Bana, alias Abu Nidal – unul dintre cei mai periculoºi teroriºti internaþionali, seful organizaþiei teroriste “Junice cel Negru”; înfiinþarea secþiei “K” în cadrul Securitãþii Statului – secþie distinctã, responsabilã cu activitatea de contraspionaj din cadrul sistemului naþional al penitenciarelor - actualmente Direcþia Generalã a Penitenciarelor (D.G.P.) ; începând cu anul 1970, dotarea secþiei “K” cu otrãvuri speciale, “importate” din Rusia, care pot cauza decesul unei persoane rapid. Mihai Pacepa a dotat, în colaborare cu K.G.B.-ul, aceiaºi secþie “K” cu substanþe radioactive ºi aparaturã ce emana radiaþii nocive, operaþiunile în care erau folosite aceste metode fiind codificate “Radu” – (evident aceste “metode” erau folosite pentru asasinatele la comandã). În anul 1972, reuºeºte sã împiedice o tentativã de asasinat, pusã la cale la Bucureºti, împotriva fostului Prim-ministru israelian Golda Meir-tentativã organizatã de o celulã teroristã de sorginte egipteanã.
În anul 1974 pune bazele unei bune colaborãri între seviciile secrete române ºi forþele de securitate libiene.
În anul 1975 este însãrcinat de Ceauºescu sã achiziþioneze tehnologia necesarã producerii diamantelor sintetice (“Operaþiunea Stele”). Pacepa iniþiazã, la ordinul lui Ceauºescu, în anul 1976, o tentativã de asasinat îndreptatã împotriva crainicului de la postul radio Europa Libera, Emil Georgescu, realizatã cu sprijinul a doi traficanþi de droguri francezi “agãþaþi” de Direcþia de Informaþii Externe.

Proiectele de anvergurã – specialitatea lui Pacepa

Dupã ce la 12 aprilie 1961, proiectul rusesc “Oraºul Cosmic” a devenit cunoscut întregii lumi, o datã cu lansarea în spaþiul a lui “Vostok I” ºi a primului cosmonaut Iuri Gagarin, dictatorul Nicolae Ceauºescu a dorit sã se realizeze o replicã româneascã a oraºului micro-electronicii de lângã Moscova, proiectul denumit IPRS II (Bãneasa). La realizarea acestui “mareþ proiect” a participat ºi Pacepa în calitate de consilier al lui Ceauºescu (1965). În cadrul IPRS II (Bãneasa) se construiau ºi experimentau noi tehnologii militare, procurate cu ajutorul spionajului extern, realizat în statele din Vest. Misiunile de spionaj efectuate în vederea “procurãrii” noilor tehnologii ºi a sistemelor de arme occidentale, erau coordonate de Pacepa, care reuºeºte sã aducã inclusiv circuite integrate (militare), roboþi ºi chiar echipamente de aviaþie militarã, “furate” din Statele Unite.
Din funcþia de ºef al D.I.E. (Direcþia de Informaþii Externe), Mihai Ion Pacepa, se ocupa ºi cu vânzãrile de armament (produs în România) cãtre state din lumea a treia, dar ºi cu traficul de droguri dirijat spre Vest, în vederea construirii unei imagini cât mai proaste a statelor europene dezvoltate, pentru a demonstra ºi altora cã democraþia nu este o soluþie avantajoasã, o alternativã la socialismul “înfloritor”.
O reuºitã remarcabilã a lui Pacepa, a fost infiltrarea în sediul postului “Europa Liberã” a unei funcþionare germane, ce fusese racolatã în prealabil de cãtre D.I.E., aceasta îndeplinind o bunã bucatã de timp funcþia de asistentã personalã a directorului departamentului central ºi al ºtirilor staþiilor de radio aflate sub tutela Guvernului Statelor Unite.
Nu în ultimul rând, în sarcina lui Pacepa a mai fost plasatã ºi modernizarea Direcþiei Generale de Tehnicã Operativã a Securitãþii. Aceastã Direcþie (G.D.T.O.) se ocupa în principal cu: interceptarea telefoanelor, plasarea microfoanelor, cenzura poºtei, supravegherea ambasadelor strãine acreditate la Bucureºti, interceptarea comunicaþiilor NATO. În martie 1978, G.D.T.O. era dotatã cu 10 centrale telefonice ºi 249 de centre de supraveghere automatã, la care se mai adaugau 1.000 de unitãþi portabile (folosite în oraºele mici, sate, staþiuni de vacanþã) pentru diferite deplasãri. Dupã efectuarea lucrãrilor de modernizare a acestei Direcþii, la 28 martie 1978, Pacepa îi raporteazã lui Ceauºescu cã Securitatea dispune de 3 milioane de aparate telefonice proiectate special pentru a permite ascultarea convorbirilor întreþinute atât prin telefon cât ºi în încãperea unde se aflã instalat aparatul.

Dublura a raportat Direcþiei de Informaþii Militare cã Pacepa “cântã la doua muzicuþe”

Având gradul de cãpitan de Securitate, tânãrul Pacepa a pãºit cu dreptul în cariera de spion în anul 1956, în cadrul unei misiuni desfãºurate în Republica Federalã Germania. Acoperirea folositã a fost aceea de afacerist al reprezentanþei comerciale a României la Bonn.
În paralel, funcþiona la Bonn ºi cãpitanul Simon Bela Titus, ofiþer de informaþii subordonat Marelui Stat Major al Armatei Române. Dupa ce ºi-a “studiat” cu atenþie colegul de “cooperativã”, ofiþerul Simon a raportat Direcþiei de Informaþii Militare cã agentul secret Pacepa a fost recrutat de germani. In felul acesta, informaþiile furnizate de “sursa” Simion au ajuns în dosarele contraspionajului român, confirmându-se astfel ºi realizarea cazului. Concluziile erau probabil foarte clare: Pacepa fusese mai întâi recrutat de sovietici (pe relaþia Bucureºti-Moscova) ºi infiltrat în serviciul de contraspionaj german, acþiunea fiind realizatã cu mânã de lucru româneascã (prin reprezentanþa comercialã a României la Bonn), devenind astfel agent dublu sovieto-german. Aºa poate fi înþeleasã ºi plecarea secretã a lui Pacepa la 27 iulie 1978 din R.F.G., la bordul unui avion Hercules al Forþelor Militare Americane cãtre baza militarã Andrews din Statele Unite. Practic, amercicanii n-au fãcut altceva decât sã-l preia pe Pacepa de la germani, cu “atenþie ºi fãrã gãlãgie”. Din aceste motive contraspionajul german “nu a putut anticipa” decolarea lui Pacepa cu destinaþia S.U.A. chiar de pe teritoriul Germaniei.
_________________
informatia inseamna putere

the shadow

Aflat la post în F.R.G., Pacepa a raportat centrului din România cã situaþia precarã din Germania permite infiltrarea cu uºurinþã de agenþi ilegali. Primind aceste informaþii, centrul român nu a stat prea mult pe gânduri ºi a mai trimis în misiune specialã doi ofiþeri deplin conspiraþi, respectiv Ciuciulin ºi Horobeþ, care de cum au pus piciorul pe pãmântul german au ºi fost arestaþi. Desigur asemenea “accidente” se pot întâmpla ºi la case mai mari, însã viteza desfãºurãrii acþiuni a surprins în mod neplãcut autoritãþile române, care, fiind în posesia unor informaþii conform cãrora Pacepa ar fi trãdat, au deschis o anchetã neoficialã pentru a elucida misterul arestãrii rapide a celor doi ofiþeri români.

Arestarea celor doi agenþi români a survenit în vara anului 1959, cu ocazia încercãrii de recrutare a soþiei unui colonel al US Central Intelligence Agency (cunoscuta C.I.A.), ca agentã. Întreaga operaþiune de prindere în flagrant delict a celor doi agenþi romãni fusese montatã cu multã pricepere de contraspionajul german în colaborare cu agenþii americani. De altfel, în mediile de informatii era cunoscut în acea perioadã faptul cã nemþii, dupã cel de-al doilea Rãzboi Mondial au întreþinut o colaborare foarte bunã cu agenþiile secrete americane, fiind din multe privinþe chiar subordonaþi politicii de la Washington.
Referitor la cei doi agenþi acoperiþi, meritã precizat faptul cã, arestarea acestora a survenit la numai o zi, respectiv douã zile în cazul lui Horobeþ, dupã aterizarea pe aeroportul Frankfurt, Germania. În ziua sosirii lor, aceºtia fusesera întâmpinaþi la aeroport de Ion M. Pacepa ºi de ºoferul acestuia, prezenþi acolo pentru a-i primii pe cei doi reprezentaþi ai Oficiului de Control al Mãrfurilor (întreprindere româneascã de comerþ exterior). Desigur cã Pacepa fusese informat cã reprezentanþii comerciali erau de fapt agenþi acoperiþi ai D.I.E., motiv pentru care se ºi deplasase rapid la aeroport. A doua zi însã, unul dintre cei doi, respectiv, Ciuciuli (numele conspirativ) a fost arestat de agenþii contraspionajului vest-german, iar la numai câteva ore diferenþã, a fost arestat ºi ce de-al doilea reprezentant comercial, respectiv Horobeþ.
Asupra tratamentului la care au fost supuºi agenþi secreþi capturaþi nu mai trebuie insistat, metodele utilizate de gazde pentru ai determina pe cei doi sã-ºi desconspire misiunea ne fiind tocmai obiºnuite.

Situaþia a fost rezolvatã prin metode specifice

Dupã arestarea neaºteptatã a celor doi reprezentanþi comerciali români (agenþi acoperiþi ai D.I.E.), Pacepa a fost chemat la ordin, fiind nevoit sã dea niºte explicaþii în legãturã cu situaþia creatã, moment în care, tânãrul ofiþer Pacepa, s-a ºi prezentat cu o soluþie avantajoasã (pentru nemþi!). Rezolvarea propusã de Pacepa, era iniþierea unor negocieri în vederea efectuãrii unui schimb de ofiþeri (prizonieri) între serviciile româneºti ºi cele vest-germane (vezi metoda Hayssam). În urma tratativelor, cei doi ofiþeri au fost predaþi autoritãþilor române în schimbul a ºase agenþi secreþi vest-germani aflaþi în custodia statului Român..
În tot acest timp, ofiþerul acoperit (despre care am amintit ºi în episodul trecut) Simon Bela Titus – subordonat al Marelui Stat Major, a mai întocmit un dosar cu privire la trãdarea ofiþerului Pacepa, dosar deturnat de agenþii sovietici infiltraþi la conducerea D.I.E., filiera -tocãtorului de arhive - funcþionând ºi de acestã datã fãrã eroare.

Patru surse – aceeaºi rezoluþie

În anul 1958, cãpitanul Simon Turcu, ofiþer al Direcþiei de Informaþii a Armatei (D.I.A.), plasat la post tot în Republica Federalã Germania (R.F.G.) a întocmit un raport în care menþiona cã ofiþerul acoperit Pacepa a fost recrutat de B.N.D. fiind în contact direct cu ºeful acestui serviciu, generalul Reinhard Gehlen. Acelaºi raport mai menþiona cã generalul german l-a pus în legãturã pe Pacepa cu agenþii C.I.A. aflaþi în R.F.G. La scurt timp dupã prezentarea raportului autoritãþilor române, cãpitanul Simon Turcu a fost trecut în rezervã (riscurile meseriei), iar Pacepa a dezminþit informaþiile cuprinse în raport.
La ºase ani dupã acest eveniment, în 1954, colonelul Moºan Vasile (nume conspirativ) a primit pe linie informativã de la sursa Otto (din R.F.G.) documente care atestau faptul cã Pacepa fusese recrutat de spionajul american în colaborare cu agenþiile vest-germane. Toate informaþiile i-au fost puse pe masã generalului Nicolae Doicaru (prezent pe ecranele Televiziunii Române – Libere, pe data de 22.12.1989), aflat în acea perioadã în funcþia de ªef al Direcþiei de Informaþii Externe – adicã tocmai ºeful lui Pacepa. În loc sã investigheze cazul, generalul Doicaru l-a anunþat în grabã pe Pacepa, încercând în felul acesta sa-l punã “în gardã” pe patriotul român cu privire la noile proporþii ale problemei. În paralel, alte douã surse din Bucureºti ºi Tulcea au furnizat informaþii similare cu privire la activitatea conspirativã triplã a ofiþerului Pacepa, toate informãrile fiind aduse la cunoºtiinþa generalului Doicaru care s-a grãbit ºi de aceastã datã sã-i punã în braþe informaþiile tot lui Pacepa.

Generalul Nicolae Doicaru (ºeful lui Pacepa) a murit împuºcat !

Dupã ce Pacepa ºi-a luat tãlpãºiþa discret în 1978, generalul Doicaru a fost destituit din funcþia de Ministru al Turismului ºi trecut definitiv pe linie moartã. Dupã ce reuºise sã-l ascundã de furia sistemului pe Pacepa, în ciuda informaþiilor pe care le primise cu privire la trãdarea acestuia, generalul Doicaru avea sã plãteascã scump în faþa Divinitãþii gesturile sale necugetate. În timpul evenimentlor revoluþionare din decembrie 1989, Nicolae Doicaru s-a numãrat printre protagoniºtii care, considerându-se asuprit de regimul dictatorial impus de politica soþilor Ceauºescu, a aparut la Televiziunea Românã, criticând aspru dictatura ºi manifestându-ºi disponibilitatea de a se pune necondiþionat în "slujba poporului" (metoda Talpeº).
Nicolae Doicaru, a fost ºeful Securitãþii Constanþa, iar datoritã relaþiilor sale (apropierii) cu ofiþerul dublu Pantiuºa Bodnarenko (K.G.B. – Securitatea românã) a reuºit prin ordin de la Moscova sã ajungã ªef al Direcþiei de Informaþii Externe (D.I.E.), devenind totodatã ºi un apropiat al familiei Ceauºescu. „Principala ocupaþie a celor din D.I.E. era suprimarea românilor din diasporã. Ei colaborau cu S.T.A.S.I. ºi cu alte servicii secrete care aveau un singur scop, eliminarea persoanelor incomode regimului”, (declaraþia procurorului militar Dan Voinea).
Dupã evenimentele din decembrie 1989, generalul Nicolae Doicaru, fostul ºef al lui Pacepa dar ºi al generalului Pleºiþã, este numit consilierul lui Gelu Voican Voiculescu. În anul 1992 aflat la vânãtoare în munþii Rodnei, generalul Doicaru este lovit în plin de un glonþ, deºi toþi ceilalþi participanþi (la vânãtoare) foloseau alice. Accidentul sãu a fost considerat, la vremea respectivã, sinucidere, deºi ancheta nu a putut explica modul în care victima s-a putut împuºca în piept cu propria sa armã de vânãtoare.

Pacepa avea multã treabã în R.F.G. – ziariºti, dizidenþi ºi legionari

Aproape cini ani de zile, Pacepa a fost ºeful grupului de agenþi acoperiþi ai D.I.E. ce operau pe spaþiul vest-german ºi nu numai. Având în vedere cã acoperirea agenþilor era deplinã, în acea perioadã România ne având deschisã ambasadã în R.F.G., ºi misiunile lui Pacepa erau pe mãsurã, principalele obiective fiind: otrãvirea sau uciderea unor dizidenþi (metode împrumutate de la alte servicii de informaþii prietene), poeþi incomozi, scriitori, organizarea de atentate teroriste, tentative de crimã împotriva lucrãtorilor postului de radio (celebrul) “Europa Liberã” (Georgescu, Monica Lovinescu, Noel Bernard) ºi suprimarea “ziariºtilor legionari”. De fapt nu era vorba de ziariºti, ci de legionari “adevãraþi” care se refugiaserã în Germania în perioada anilor 1940-1941, fiind coordonaþi în exil de Horia Sima. Miºcãrile legionare, încercãrile de unificare ale Miºcãrii coordonate din plan extern, au obligat Direcþia de Informaþii Externe sã treacã la neutralizarea cuiburilor din Germania care încã mai întreþineau relaþii cu membrii rãmaºi (în voia Securitãþii) în România. Astfel, legionarul Horia Sima a devenit obiectul uneia dintre misiunile secrete a lui Pacepa - eveniment care însã nu s-a putut produce tocmai din cauza strânsei colaborãri dintre Pacepa ºi agenþiile germane de spionaj.

Dupã defectare, Pacepa a devenit azilant politic în Statele Unite

Pe data de 23 iulie 1987, Mihai Pacepa a fost trimis în misiune în Germania pentru a identifica posibilitãþile de construire în România a avioanelor de tip Fokker. O datã ajuns acolo, Pacepa a cerut azil politic Ambasadei americane de la Bonn. Cu toate cã avea în România, o soþie ºi o fiicã la care þinea foarte mult, pe 27 iulie 1987, ofiþerul Pacepa pãrãseºte în secret R.F.G., la bordul unei aeronave militare aparþinând forþelor americane (avion Hercules), în direcþia Washington. Dupã numai 12 ore de zbor, aterizeazã la baza militarã Andrews – aparþinând forþelor aeriene americane, unitatea situatã în apropierea capitalei Washington. Datoritã numelui ºi funcþiei dezertorului, dar mai ales a colaborãrii cu C.I.A., autoritãþile americane îi acordã lui Pacepa statutul de azilant politic.
În primã fazã, poate surprinzãtor, americanii n-au vrut sã-l pãstreze pe dezertor ºi asta dintr-un motiv foarte simplu: nu le mai era de nici un folos. În activitate Pacepa valora foarte mult, dar din postura de “refugiat” calitãþile sale deveneau istorie. În aceste condiþii Washington-ul pentru a pãstra bunele relaþii cu autoritãþile de la Bucureºti ºi în mod special cu Nicolae Ceauºescu, a trimis pãrþii române oferta de restituire a defectorului Pacepa. Ceauºescu refuzã acestã ofertã, aparent tentantã, deºi în Romania Pacepa putea fi condamnat la moarte pentru trãdare. În felul acesta, dictatorul român a fãcut jocurile ruºilor care erau în fapt rãspunzãtori de situaþia creatã, interesul fiind legat de teleghidarea spionului român direct în sânul agenþiilor americane de informaþii.
Dupã ce timp de trei ani (de la obþinerea azilului politic), generalul Pacepa a fost supus zilnic unor interogatorii de cãtre ofiþeri ai C.I.A. (Agenþia Centralã de Informaþii a Statelor Unite), i se fac mai multe operaþii estetice, primeºte o nouã identitate ºi i se acordã o funcþie în cadrul C.I.A.

Un Ludovic în America – “dupã mine potopul”

În Romania, generalul dezertor este condamnat la moarte printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, pe urmele lui Pacepa fiind trimiºi sute de agenþi acoperiþi ai Securitãþii Statului, dar investigaþiile acestora rãmân fãrã rezultat. Direcþia de Informaþii Externe (D.I.E.) trece la recrutarea masivã de agenþi ai C.I.A. în speranþa obþinerii unor informaþii concludente cu privire la situaþia lui Pacepa. Nimeni nu ºtia în acel moment ce informaþii le vânduse Pacepa americanilor, cu atât mai puþin cine conduce întreaga operaþiune. În paralel cu acþiunile spionajului românesc, Yasser Arrafat ºi colonelul Muammar Gaddafi - cei doi care se simþeau ameninþaþi direct de dezertarea lui Pacepa - au dat ordine stricte celulelor teroriste în vederea asasinãrii cu orice preþ a dezertorului, dar toate “miºcãrile” întreprinse în acest sens au fost zadarnice.
În plan politic (intern), consecinþele fugii lui Pacepa au fost enorme pentru conducerea de la Bucureºti, dictatorul Nicolae Ceauºescu fiind nevoit sã retragã de la posturi 22 de ambasadori, sã înlocuiascã o treime din Consiliul de Miniºtri, fiind efectuate totodatã zeci de arestãri din rândul ofiþerilor de informaþii români – cei mai puþin norocosi fiind asasinaþi. În plan extern D.I.E. a înregistrat dezertãri masive ale agenþilor acoperiþi (au dispãrut practic fãrã urmã). Din cauza destabilizãrii întregului sistem de informaþii externe, la mai puþin de un an de la dezertarea lui Pacepa, întreaga Direcþie de Informaþii Externe a fost desfiinþatã ºi restructuratã complet.
_________________
informatia inseamna putere

markalex07 · Trimis: 28/12/2007 14:42 Titlul subiectului:

Bineanteles ca Pacepa este tradator , chestionarul nu are sens .

silviu · Trimis: 01/01/2008 12:34 Titlul subiectului:

Tradarea ramane tradare, indiferent de regim sau motivatie.

Lacroixx · Junior Data inscrierii: 26/Dec/2007 Mesaje: 5

Este interesanta dihotomia regim - natiune de la care pleaca analizarea acestui caz. A tradat un regim, o ideologie....sau o natiune, o identitate?

The_Spy · Administrator Data inscrierii: 08/Sep/2007 Mesaje: 102

Cand lucrezi in serviciile secrete ale unei tari, ii servesti oamenii, te asiguri de siguranta lor si implicit ai niste datorii fata de colegii tai de breasla.
Pacepa s-a facut vinovat de tradarea acestei datorii : de a asigura siguranta cetateanului de rand si datoria fata de colegii sai de breasla pe care i-a tradat. Ascunderea in spatele ideologiilor este buna pentru politicieni, nu insa si in acest domeniu, in care se actioneaza dincolo de orice doctrine, ideologii sau dogme.

THE SPY

the shadow · Trimis: 13/04/2008 02:10 Titlul subiectului: I.M. Pacepa - scurt istoric

După aproape 30 de ani, Ion Mihai Pacepa rămâne în istorie cel mai înalt demnitar din blocul sovietic căruia i s-a acordat azil politic într-o ţară NATO. Şef al Serviciilor Secrete Române sub Ceauşescu şi racolat de serviciile americane, Ion Mihai Pacepa a devenit agent dublu şi s-a apropiat incredibil de mult de cuplul iubiţilor conducători. Când devenise evident că serviciile secrete române şi ruseşti ştiau că face jocul occidentalilor, a fugit în SUA, unde se ascunde şi locuieşte şi astăzi. Indirect, dezertarea sa a avut o contribuţie la erodarea regimului dictatorului Nicolae Ceauşescu: acesta a primit impulsul brusc, justificat de altfel, să sporească atribuţiile şi personalul „secţiei interne” a Securităţii, instalându-şi rudele în principalele funcţii de conducere din stat, pentru a preveni un nou act de acest gen. Regimul tiranic al lui Ceauşescu s-a amplificat astfel pentru mai bine de un deceniu.

Ion Mihai Pacepa s-a născut în 1928, la 28 octombrie. A urmat cursurile Facultăţii de Chimie Industrială din Bucureşti, fiind încadrat în Securitate cu puţin timp înainte de absolvire. Astfel, în 1951, abandonează studiile şi devine ofiţer acoperit în Direcţia de Contraspionaj a Securităţii. Diploma de inginer o obţine abia după patru ani. A avut o ascensiune rapidă, fiind numit şef adjunct al Misiunii Române din Republica Federală Germană (1956-1960). În acelaşi timp, îndeplinea funcţia de şef al rezidenţei de spionaj al României în RFG. În 1966, deja colonel, este numit adjunct al şefului Direcţiei de Informaţii Externe DIE. În 1967, este avansat general maior. Cinci ani mai târziu, este numit consilierul lui Ceauşescu pe probleme de securitate naţională şi dezvoltare tehnologică, secretar de stat la Consiliul Securităţii Statului în cadrul Ministerului de Interne şi prim-adjunct al şefului DIE. În 1974, este din nou avansat, la gradul de general locotenent. În fine, în 1978, aflat în misiune în RFG, alege libertatea şi solicită azil politic în Statele Unite, unde a fost cooptat în diverse operaţiuni îndreptate împotriva fostului bloc sovietic, în cadrul comunităţii de informaţii americane.

La sânul lui Ceauşescu

Colonelul Titu Simon, autor al volumului „Din culisele serviciilor secrete româneşti: Pacepa, quo vadis” susţine că Pacepa era agent dublu încă din anii 60. Cei doi activau împreună la Frankfurt, de unde Simon trimitea rapoarte şi semnale de alarmă asupra activităţilor dubioase derulate de colegul de spionaj. Se pare că, în încercarea de a-şi întări relaţiile cu oameni influenţi din aparatul de conducere, Pacepa oferea „mici cadouri”. În timp, s-a apropiat de însăşi Elena Ceauşescu, căreia i-a furnizat, printre altele, diverse lucrări din chimie, special pentru ambiţiile de cadru academic internaţional al primei doamne... „Ceauşescu a făcut o criză neînchipuită când a fugit Pacepa”, mai spune Simon, semnalând posibilitatea ca Pacepa să fi depus bani în conturi din afara ţării, în numele dictatorului. „A făcut această criză pentru că fugise consilierul lui sau pentru că Pacepa era cel care ştia unde a depus banii?”, se întreabă colonelul Simon.

Alte voci spun că este puţin probabil ca Pacepa să fi spionat pentru americani înainte de 1978, având ca unic argument cetăţenia obţinută de acesta abia după zece ani de rezidenţă pe teritoriul SUA. Ca exemple în acest sens, ar fi ofiţerul de securitate Ion Stana, încarcerat în România comunistă sub acuzaţia de spionaj pentru americani, sau diplomatul Mircea Răceanu, condamnat şi el la moarte (în contumacie), pentru aceeaşi acuzaţie. Aceştia au primit cetăţenia mult dorită în decurs de un an şi şase luni, respectiv doi ani. Ca atare, se consideră că autorităţile americane ar oferi regim special celor care colaborează cu ei, iar Pacepa nu făcea parte din această categorie privilegiată.

După fuga lui Pacepa, umilit şi furios, Nicolae Ceauşescu îl condamnă la moarte în contumacie pentru crimă de înaltă trădare, îl degradează militar şi civil şi îi confiscă averea. Ajuns în SUA, dezertorul primeşte cetăţenie şi protecţie americană. „Călăul” angajat pentru execuţie, însuşi faimosul terorist Carlos Şacalul, nu a reuşit să îşi găsească victima, cu toate strădaniile generalului locotenent Nicolae Pleşiţă, noul şef DIE, care primeşte şi misiunea de a identifica şi elimina „cârtiţele pacepiste”. Dincolo de ocean, prin intermediul congresmenilor americani Dick Cheney (actualul vicepreşedinte al SUA), Frank Wolf, Cristopher H. Smith şi Ginny Young, consulul SUA la Bucureşti, Pacepa face presiuni pentru aducerea în SUA a fiicei sale Dana, a ginerelui Radu şi a fostei soţii, Ileana. În România, Pleşiţă se chinuie să descurajeze tentativele americanilor, însă fără succes. Fundaţia pentru drepturile omului „Jamestown” din Washington iniţiază o campanie mediatică pro-Pacepa. Disperat, Pleşiţă întăreşte supravegherea şi terorizează familia Pacepa. Aceştia ajung în SUA abia după Revoluţia din Decembrie 1989.

În 1988, Pacepa aniversează zece ani pe pământ american, primeşte cetăţenia, iar CIA apreciază public: „Pacepa a avut o contribuţie importantă şi unică adusă Statelor Unite”.

În 1999, la presiunea Statelor Unite ale Americii, sentinţa definitivă şi irevocabilă de condamnare la moarte (ce fusese transformată în condamnare la închisoare pe viaţă prin abrogarea pedepsei cu moartea din decembrie 1989) a fost anulată. Este repus în toate drepturile militare şi civile, averea i se restituie, pensia aferentă întregii perioade se recalculează şi, cel mai important, este recunoscută „contribuţia determinantă a generalului la căderea comunismului”. SIE îi restituie gradul de general locotenent, îi acordă pensie militară şi este obligat să ia măsuri de reabilitare a imaginii generalului. Avocatul Cătălin Dâncu este angajat pro bono să instrumenteze cazul, cu toate că Pacepa declara că nu a cerut nimănui absolut nimic.

Întrebări fără răspuns

Din fosta Securitate, el este cel mai controversat ofiţer superior, iar de la Revoluţie încoace, presa a scris despre el foarte mult. Unii îl laudă pentru anticomunismul său şi lovitura dată lui Ceauşescu, alţii, în schimb, spun că Pacepa ar fi contribuit şi la lichidarea fizică a unui număr destul de mare de spioni ai Securităţii în vest prin deconspirarea lor, dar sursele nu sunt verificate până în ziua de azi. În „apărarea” sa, Pacepa povesteşte că a părăsit ţara din cauză că Ceauşescu i-ar fi cerut asasinarea lui Noel Bernard, directorul secţiei române a postului de radio „Europa Liberă” şi că, deşi a comis fapte reprobabile, ca orice securist, nu a fost implicat în omoruri.

„În aprilie 1978, Ceauşescu m-a însărcinat să îi creez o Casă Prezidenţială după modelul Casei Albe şi m-a luat apoi cu el în vizitele de stat pe care le-a făcut în SUA şi Anglia. Acolo am fost împreună zi şi noapte, şi asta a creat o intimitate dezgustătoare între noi. La 22 iulie, Ceauşescu m-a chemat la Neptun şi mi-a ordonat să organizez asasinarea duşmanului său principal, Noel Bernard. (...)Asta mi-a umplut paharul.” „Într-o scrisoare deschisă adresată fetei mele, Dana, publicată în ziarul Le Monde, mi-am exprimat convingerea că-i va fi mai uşor fără tată decăt cu un tată criminal.”

„După ce am primit azil politic, Ceauşescu a trimis la Washington diverşi emisari, inclusiv pe ministrul de Externe, Ştefan Andrei, pentru a cere extrădarea mea. Ei m-au acuzat de toate plăgile României, dar nu au insinuat niciodată că aş fi fost implicat in crime. Nici chiar stenograma şedinţei consiliului de conducere al Departamentului Securităţii Statului care m-a condamnat nu a făcut asemenea insinuări. Ele au fost lansate de securişti, în anii regimului Iliescu”, spunea generalul într-un interviu acordat Jurnalului Naţional. Întrebat dacă a făcut poliţie politică, Pacepa a dat un răspuns tranşant: „Bineînţeles. Toţi securiştii, de la mic la mare, au făcut poliţie politică. Cei care spun altfel mint. Cu neruşinare.”

În societatea românească modernă, Pacepa ar putea fi o mină de aur: când Virgil Măgureanu a depus jurământul la preluarea Serviciului Român de Informaţii, a declarat şi că nu a făcut parte din vechea Securitate. Pacepa a spus însă clar că Măgureanu fusese subalternul său la DIE... „Dacă Măgureanu ar fi trăit în SUA sau alt stat cu adevărat de drept, ar fi şi azi în închisoare pentru jurământ fals. În martie 1990, când a fost numit şef al SRI, el a jurat în faţa Parlamentului că nu a avut legături cu Securitatea. În realitate, a devenit colaborator al Securităţii interne în februarie 1972 şi a fost apoi încadrat în DIE cu grad de căpitan şi numele conspirativ „Mihăilă Mihai”. Documentele originale care atestă calitatea sa de ofiţer de Securitate se află în arhivele DIE.”

Orizonturi roşii

Din seria dezvăluirilor făcute de-a lungul timpului, cel mai mare impact l-a avut, în întreaga lume, volumul „Orizonturi roşii”, publicat de către general în 1987, chiar dacă multe informaţii nu se verifică sau sunt adevărate invenţii. În volum, potretul lui Ceauşescu era zugrăvit, pentru prima oară, într-o lumină deosebit de proastă, într-o perioadă care marca o apropiere diplomatică între România şi statele capitaliste. Red Horizons: Chronicles of a Communist Spy Chief, prima carte occidentală despre viaţa la curtea unui dictator comunist, a fost publicată în SUA şi trimisă ilegal în România. Tradusă şi în limba maghiară, în 1988 a fost publicată clandestin la Budapesta într-o ediţie de buzunar. În 1988 şi 1989, a fost serializată la Europa Liberă. Potrivit unor martori, străzile Bucureştiului erau goale în intervalul orar al acestor emisiuni.

La 25 decembrie 1989, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost condamnaţi la moarte în urma unui proces în care acuzaţiile erau preluate aproape integral din Orizonturi roşii.

Între mit şi realitate

Pe de altă parte, în carte, Pacepa face mai multe afirmaţii ciudate. Tatăl său ar fi fost condamnat de Garda de Fier pentru că a fost prins ascultând „Vocea Americii”, deşi când postul de radio a început să emită, în noiembrie 1942, legionarii îşi încetaseră deja violent guvernarea. La 15 ani, spune el, răspândea fluturaşi antinazişti şi îşi plătea chiria din vânzarea „Scânteii”, iar seara dădea meditaţii la matematică... După câteva luni, se apucă să poartă cruce, ca să îi facă în ciudă tatălui său, un comunist, şi se înscrie în „Young Friends of the United States”. Tatăl, translator al generalului sovietic Rodion Malinovski, spaima României ocupate, nu ar fi avut nimic împotrivă ca fiul Pacepa să se împrietenească cu fanii unchiului Sam...

După 1989, s-au scris multe despre generalul fugit. Este greu de distins însă mitul de realitate, pentru că multe din declaraţiile sale sunt puse sub semnul întrebării. De pildă, o poveste legată de participarea, ca spion pentru România, la furtul motorului tancului Leopard, o invenţie de ultimă oră, cu o tehnologie mult râvnită de armată. În ţară a ajuns un motor de tanc, însă specialiştii armatei au descoperit un model depăşit, care nu mai prezenta interes şi pentru care Pacepa plătise deja 500.000 de mărci germane, o sumă enormă. De numele generalului sunt legate mai multe operaţiuni ale spionajului românesc, considerate insuccese, în primul rând de către anchetatorii fugii din 1978.

Astăzi, generalul publică rar articole în ziare americane de prestigiu, iar seria volumelor a ajuns la patru: * Orizonturi Roşii: Cronicile unui spion comunist, 1987; * Orizonturi Roşii, volumul II: Adevărata poveste a Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu: Viaţa, crimele, corupţia, 1990; * Moştenirea Kremlinului, 1993; * Cartea neagră a Securităţii, trilogie, 1999; * Programat să ucidă, 2007.

„Nu, nu sunt o mumie cu vată-n nas, cum mă prezintă şi azi unele posturi de televiziune din Bucureşti. Trăiesc, şi mă străduiesc să-mi onorez atăt ţara adoptivă căt şi pe cea natală.” Acestea sunt cuvintele unui om care, la aproape 80 de ani, se poate lăuda cu faptul că a fost, concomitent, pe statele de plată a trei servicii secrete: Securitatea română, KGB şi CIA.
_________________
informatia inseamna putere

the shadow · Trimis: 22/06/2008 00:57 Titlul subiectului: Vanatoarea generalului tradator

Operaţiunea „Găseşte-l pe Pacepa“

Los Angeles. August 1984. Dan Victor Bălăesh cere, oficial, azil politic în SUA. Neoficial, el e pionul unei ample operaţiuni de contraspionaj a serviciilor secrete ceauşiste. Se împlinesc şase ani de la defectarea, în ’78, a generalului Ion Mihai Pacepa, fostul director adjunct al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE).

Trecerea lui Pacepa în „tabăra inamicului“ imperialist a spulberat, efectiv, DIE. Au sărit în aer toate reţelele de spionaj româneşti, au fost retraşi din misiuni toţi ofiţerii acoperiţi sau deplin conspiraţi în Occident şi s-au anulat toate operaţiunile speciale de infiltrare şi dezinformare. Practic, DIE se schimbă din temelii. O nouă gardă de spioni o înlocuieşte pe cea compromisă de Pacepa.

În contrapartidă, regimul comunist încearcă să elimine defectorul. Ceauşescu trimite în America sute de agenţi şi câţiva asasini internaţionali. Dan Bălăesh este unul dintre ofiţerii care îl caută pe Pacepa în California - o misiune dintr-o serie mai lungă. Prioritatea Securităţii devine contraspionajul, în care Bălăesh e bine pregătit.

Acţionează sub comanda UM 0195 - unitate specializată în contrainformaţii externe, înfiinţată după fuga lui Pacepa şi independentă de DIE (acum, reintegrată în SIE). Lui Bălăesh i se fabrică şi o a doua identitate. Nume conspirativ: „Stănescu“. Însă, din informaţiile EVZ, el nu foloseşte actele false.

Deplin conspirat

Acoperirea contraspionului este o operaţiune sofisticată. Pentru a păcăli CIA, Bălăesh trebuie să joace rolul de disident politic. Scenariul se bazează pe aversiunea notorie a lui Ceauşescu faţă de etnicii maghiari. Iar ofiţerul este căsătorit cu Elizabeth Kollo, o unguroiacă născută în Ardeal, de profesie designer vestimentar.

Pe de altă parte, Bălăesh e fiu de nomenclaturist: tatăl său, un fruntaş PCR, conduce radioul şi televiziunea publică din Republica Socialistă România. Bălăesh însuşi e prieten cu Nicu Ceauşescu, distrându-se în grupul de beizadele comuniste din cartierul Primăverii. Introdusă în cercurile puterii, soţia sa face, la rându-i, haine pentru Elena Ceauşescu şi membrii CPEx.

„Persecuţia etnică“ la care, chipurile, e supus cuplul Bălăesh- Kollo pare şi mai inumană întrucât cei doi, căzuţi în dizgraţie, sunt parte a protipendadei comuniste. Scenariul le vinde americanilor şi o idilă tip Romeo şi Julieta într-o ţară în care, însă, aparatul represiv nu ţine cont de răni şi sentimente, ci de raţiuni superioare de stat.

Aparenţele sunt, aşadar, minuţios pregătite pentru americani: după fuga soţilor Bălăesh din ţară, tatăl ofiţerului e destituit şi trimis într-un post mai discret. Apartamentul din zona Dorobanţi, repartizat de Securitate lui Dan Bălăesh, e confiscat, iar fratele contraspionului îşi pierde livretul de pilot militar. Se creează astfel pretextul azilului politic, iar Bălăesh ajunge în SUA, deplin conspirat. Unde ştie ce are de făcut.

Întoarcerea

Bucureşti. Ianuarie 1990. În inima oraşului cenuşiu, clădirile ciuruite de gloanţe par răni hidoase. E linişte la suprafaţă. Ultima mitralieră a lătrat pe străzile Capitalei în urmă zece zile. Şi-n cele zece zile, un aparat imens s-a pus, tăcut, în mişcare: guvernul interimar FSN preia puterea în România. În clădirea fostului CC, se încing telefoanele, se dau ordine militare, se numesc oameni-cheie în instituţii vitale.

Pe Otopeni, ofiţerul de contraspionaj extern Dan Victor Bălăesh coboară dintr-un avion sosit din SUA. Va rămâne în ţară doar 12 ore. 12 ore în care îşi va clarifica propriul statut, va înţelege cine decide şi care sunt directivele noului regim. Printre alţii, se întâlneş te şi cu generalul de securitate Stelian Pintilie, fostul şef al transmisiunilor militare şi civile din România, care a jucat un rolcheie în Revoluţie.

Apoi, Bălăesh ia primul avion spre SUA. Va reveni în ’94. Apoi, în 2001, când, la o vilă din Neptun, are o întâlnire cu consilierul prezidenţial Ioan Talpeş, exdirector SIE. Din 2002, Dan Victor Bălăesh rămâne în România. Definitiv. Are conexiuni de afaceri şi milioane de dolari pe care să îi înmulţească.
_________________
informatia inseamna putere

eu2008 · Junior Data inscrierii: 19/Iul/2008 Mesaje: 9

În anul 1958, cãpitanul Simon Turcu, ofiþer al Direcþiei de Informaþii a Armatei (D.I.A.), plasat la post tot în Republica Federalã Germania (R.F.G.) a întocmit un raport în care menþiona cã ofiþerul acoperit Pacepa a fost recrutat de B.N.D. fiind în contact direct cu ºeful acestui serviciu, generalul Reinhard Gehlen. Acelaºi raport mai menþiona cã generalul german l-a pus în legãturã pe Pacepa cu agenþii C.I.A. aflaþi în R.F.G. La scurt timp dupã prezentarea raportului autoritãþilor române, cãpitanul Simon Turcu a fost trecut în rezervã (riscurile meseriei), iar Pacepa a dezminþit informaþiile cuprinse în raport.
La ºase ani dupã acest eveniment, în 1954, colonelul Moºan Vasile (nume conspirativ) a primit pe linie informativã de la sursa Otto (din R.F.G.) documente care atestau faptul cã Pacepa fusese recrutat de spionajul american în colaborare cu agenþiile vest-germane. Toate informaþiile i-au fost puse pe masã generalului Nicolae Doicaru (prezent pe ecranele Televiziunii Române – Libere, pe data de 22.12.1989), aflat în acea perioadã în funcþia de ªef al Direcþiei de Informaþii Externe – adicã tocmai ºeful lui Pacepa. În loc sã investigheze cazul, generalul Doicaru l-a anunþat în grabã pe Pacepa, încercând în felul acesta sa-l punã “în gardã” pe patriotul român cu privire la noile proporþii ale problemei. În paralel, alte douã surse din Bucureºti ºi Tulcea au furnizat informaþii similare cu privire la activitatea conspirativã triplã a ofiþerului Pacepa, toate informãrile fiind aduse la cunoºtiinþa generalului Doicaru care s-a grãbit ºi de aceastã datã sã-i punã în braþe informaþiile tot lui Pacepa.

Nu am habar de spionaj, dar ma pasioneaza ceea ce citesc aici.Am o intrebare : 1958+6=1964........in loc de 1954?
Daca americanii, in prima faza au vrut sa-l extradeze, de ce s-au mai chinuit sa-l duca din Germania pana in USA?Adica l-au tinut pana au scos toate informatiile de la el si apoi il extradau?La cat timp de la sosirea in SUA au facut propunerea romanilor?Pacepa, daca a jucat 3 servicii secrete pe degete, in special pe rusi, era atat de idiot incat sa nu-si asigure spatele?Nemtii l-au racolat pentru americani?Faptul ca Doicaru l-a acoperit (asta a facut, nu?).........ce sa cred?Daca nimeni nu a dat de el, a avut o valoare.Posibil sa fi luptat pentru o idee si ceilalti sa fie "victime colaterale".

the shadow · Trimis: 20/07/2008 00:52 Titlul subiectului:

Bine ai venit pe acest forum.
Chestiunea cu extradarea este o informatie neconfirmata. Greu de crezut insa ca ar fi avut aceasta intentie. Pacepa este singurul general tradator (nu am sa folosesc termenul "defector") din blocul estic. Este posibil insa ca la un moment dat, in functie de anumite imprejurari concrete, tradatorul sa fi reprezentat o posibila (si valoroasa) moneda de schimb pentru americani. Deasemeni, asemenea propuneri pot face parte dintr-un joc operativ ale carui taine le vom afla odata cu declasificarea documentelor.
Se practica racolarea in folosul altor servicii secrete...dealtfel BND-ul era in relatii apropiate cu CIA, ca parteneri. Generalul nazist Richarg Gehlen recuperat de americani, lucra la refacerea serviciilor secrete germane, pe scheletul organizaţiei “Tue Org”. Cooperarea cu americanii nu mai apare asa de intamplatoare...
Sa ne amintim ca reteaua Caraman era condusa de gen. roman Mihai Caraman, dar principalii beneficiari ai informatiilor erau rusii. Noi (Romania) eram prea mici pentru a manipula si valorifica operativ astfel de informatii.
Cat despre Doicaru...da, l-a acoperit din motive care tin de caracteristicile acelor vremuri, si care ar fi greu de inteles pentru un tanar din ziua de azi. Sa ma explic: Pacepa era in gratiile Elenei Ceausescu si ale lui Nicolae Ceausescu. Doicaru (tip inteligent) stia ca nu are cum sa il atinga fara a-si periclita functia si chiar integritatea. Asa ca a preferat sa inchida ochii, asigurandu-si stabilitatea functiei sale. Discutabila pozitia lui.
Singurul care a documentat racolarea lui Pacepa a fost capitanul DIA Simon. Acele informatii au ajuns insa tot la Doicaru in cele din urma, care nu a indraznit a le prezenta Dictatorului, din aceleasi motive amintite.
Discutia poate continua, dar certitudini sunt putine. Presupuneri, nuantari, speculatii s-au facut si se vor mai face. O certitudine ramane insa: gen. Pacepa este tradator.
_________________
informatia inseamna putere

the shadow

Casa lui Ion Mihai Pacepa, fostul şef al spionajului românesc de pe vremea lui Ceauşescu, a fost demolată. Imobilul se afla în Aleea Alexandru, din sectorul 1 şi a fost cumpărat de un întreprinzător. Patronul firmei s-a grăbit să demoleze casa, la două zile după ce a obţinut autorizaţie de la primarul Andrei Chiliman. Imobilul nu era un obiectiv de patrimoniu, dar a ascuns multe secrete în vremea lui Ceauşescu. În anul 1978, la o percheziţie au fost găsite aici 15 arme. În locul casei se va ridica sediul unei firme.
_________________
informatia inseamna putere

ronin · Membru junior Data inscrierii: 05/Mar/2009 Mesaje: 51

Recomand si eu cartea lui Titus Simon, "Quo Vadis Pacepa" si cartea lui O. Goga, "Razboiul Tacut".

Ambele carti vorbesc de tradarea lui Pacepa si de "indiferenta" factorilor de decizie fata de rapoartele profesionistilor.
Poate ca asta arata necesitatea implicarii profesionistilor in a "centra" dar si in a "da cu capul".
_________________
Adesea, "confesorul" unui rege sau seful unei scoli a iezuitilor este, in fond, rezidentul caruia ii este subordonata o larga retea de spionaj sau seful unei scoli de spionaj.

Meow · Junior Data inscrierii: 16/Feb/2009 Mesaje: 5

,,Cum a fost posibil-CARTITA PACEPA,, de Neagu Cosma :-D

the shadow

Intr-un articol aparut ieri in Front Page Magazine, Ion Mihai Pacepa a scris ca Romania a devenit, dupa Rusia, o tara antiamericana. "Tara mea natala a devenit a doua tara din blocul ex-sovietic, dupa Rusia, care reinvie sloganul KGB: «America este inamicul!»", scrie Ion Mihai Pacepa. "Curtea Suprema de Justitie a Romaniei a refuzat sa anuleze condamnarea la moarte, din 1974, a lui Constantin Rauta. Acest «tradator» american a comis «crima» de a «trada» politia politica comunista din Romania si a ajutat SUA sa invinga raul sovietic", mai scrie fostul general. "Rauta este un reputat om de stiinta al NASA, care, in ultimii 30 de ani, a lucrat la proiecte aero-spatiale importante cum ar fi HUBBLE, KOBE, EOS si LANDSAT. De asemenea, a fost implicat in dezvoltarea unor variate sisteme de aparare spatiala, contribuind substantial la apararea SUA si aliatilor NATO. Romania, care considera ca anticomunismul este o crima, este stat membru al NATO", a mai notat acesta. Constantin Rauta a contestat la Inalta Curte de Casatie si Justitie decizia Curtii Militare de Apel Bucuresti din 7 noiembrie 2008, care nu a anulat o sentinta penala din 1974, prin care a fost condamnat la moarte. Rauta a cerut anularea sentintei si, implicit, achitarea, precum si inlaturarea pedepsei de confiscare totala a averii si a degradarii militare.

Pacepa isi aminteste ca pe 23 noiembrie 2002, data la care Romania a fost admisa in structurile NATO, pe cer a aparut un curcubeu, ceea ce l-a facut pe presedintele George Bush sa exclame ca: "Dumnezeu ne zambeste", fiind acompaniat de uralele cetatenilor prezenti la acest eveniment. Cu toate acestea, Romania nu realizeaza ca odata cu aceasta decizie, tara a scapat de sub orice dominatie straina nociva si ca soldatii americani, stationati la Constanta, sunt gata sa-si dea viata pentru a apara integritatea teritoriala a Romaniei. "Sistemul juridic romanesc pare incapabil sa realizeze ca Romania a fost admisa in NATO, cu toate ca liderii sai - marea majoritatea fosti judecatori comunisti si activisti de partid - merg in limuzine importate din tari membre ale NATO. In ultimii cinci ani, 6284 de persoane au cerut sa le fie anulate sentintele de natura politica din perioada comunista, dar doar trei au reusit acest lucru din cauza presiunii mediatice. Peste 500.000 de patrioti omorati sau terorizati de comunisti nu au fost reabilitati. In acelasi timp, mii de fosti securisti si sute de mii de informatori si colaboratori care au fost partasi la cea mai sangeroasa parte a istoriei romane sunt inca protejati. Cum este posibil ca dupa 20 de ani de la caderea comunismului aceste persoane inca sa faca jocurile?", se intreaba fostul general roman. "Noua elita pradatoare a largit prapastia dintre ea si populatia demoralizata", este opinia politologului american Tom Gallagher, citat de Pacepa in articolul sau. In opinia lui Gallagher si sustinuta de Pacepa, Romania nu este un stat democratic deoarece o democratie functionala nu se poate baza pe minciuni, negari si amnezie. Pacepa concluzioneaza ca Romania inca este un stat politienesc, la fel ca Rusia, unde KGB era in perioada comunista un stat intr-un stat, iar acum a devenit statul insusi.
_________________
informatia inseamna putere

ronin · Membru junior Data inscrierii: 05/Mar/2009 Mesaje: 51

Imi spunea un amic zilele trecute:

"Eu am avut o intalnire de "taina" cu doi colonei (r), zilele trecute...
Ei mi-au "aratat" o alta fateta a cazului Pacepa.
Pacepa, spuneau ei, a fost si este un patriot roman. Mai mult, Pacepa a fost si este un erou al Romaniei.

Chiar daca prin tradarea sa au cazut retele intregi si au fost distruse destine, in acelasi timp a fost si o grea lovitura pentru rusi si sistemul comunist si comunisti...

Pe de alta parte, legat de spionajul extern, ei imi spuneau ca nu am prea avea motive sa-i plangem pe cei demascati de fuga lui Pacepa, deoarece cei din spionajul extern NU erau patrioti ci alesii CC-ului si ai partidului...!
Altfel stateau lucrurile cu spionajul intern..."

Este o alta varianta...
_________________
Adesea, "confesorul" unui rege sau seful unei scoli a iezuitilor este, in fond, rezidentul caruia ii este subordonata o larga retea de spionaj sau seful unei scoli de spionaj.

AdBot · Robotelul cu reclame Ce este AdBot ? Click aici

ONLINE COUNTER

VISITOR COUNTER