ONLINE COUNTER

the shadow · Trimis: 26/02/2008 03:14 Titlul subiectului: Agresiunea informativa maghiara

Datele si informatiile detinute de Serviciile Secrete ale tarii noastre dovedesc penetrarea de catre Serviciile de Informatii ale Ungariei a structurilor de decizie romanesti, la toate nivelurile. Actiunile acestora sant subsecvente planului de integrare treptata a Transilvaniei �n Ungaria, prin actiuni lente, dar ferme, �n toate domeniile, dar �n special cel economic, pe care �l considera fundamental �n realizarea tintei vizate. Informatiile obtinute de Serviciile Secrete romanesti �n urmã cu cativa ani, dupa vizita incognito efectuata �n Rom�nia de seful Serviciilor Secrete maghiare de la acea data, atestau faptul ca Ungaria, prin concernul MOL, spre exemplu, pregatea o politica agresiva �n vederea dobindirii unei pozitii dominante pe piata carburantilor din Rom�nia, prin infiintarea a peste 200 de statii de distributie in principalele orase ale tarii si pe traseele si in zonele considerate strategice.
De altfel, informatii si date despre activitatea Serviciilor de Informatii (de spionaj) maghiare indreptate �mpotriva intereselor politice, economice si militare romanesti s-au detinut cu mult �nainte de 1990 si toate aveau ca punct de pornire Consulatul ungar din Cluj. Documentarea lor a necesitat o activitate intensa din partea organelor de contraspionaj romanesti, iar munca acestora s-a concretizat �n cursul anului 1988, c�nd Ceausescu, pus �n fata unor probe indubitabile, a ordonat desfiintarea oficinei de spionaj respective. Dupa 1990, actiunile spionajului maghiar au fost reluate cu si mai mare forta si, favorizate de inactiunea Serviciilor Speciale romanesti, determinata de complicitatea factorului politic, au reusit sa penetreze structurile de decizie ale Statului Roman atat la nivel de Guvern, cat si la nivel de Presedintie. Intr-un singur caz, contraspionajul romanesc si-a mai spus cuv�ntul, �n anul 1993, cand fostul ministru de Externe �n Guvernul Vacaroiu, Teodor Melescanu, i-a prezentat omologului sau ungar Gyula Horn date despre activitatea de spionaj a unui cadru activ al serviciilor maghiare. De atunci, cu toate ca actiunile au luat amploare o data cu cooptarea la guvernare a UDMR �n Guvernul CDR, orice date, informatii, actiuni ale spionajului maghiar au fost trecute sub tacere de catre factorii politici, ceea ce a facilitat desfasurarea de forte ostile maghiare �n toate domeniile de activitate si de decizie ale Statului Roman. �n timpul guvernarii CDR-iste, la nivelul unitatii rom�nesti de contraspionaj economic, �ncepusera sa fie de notorietate actiunile cadrelor de spionaj maghiare de la ambasada, care actionau pe fata pentru culegerea de informatii cu caracter economic care sa-i ajute sa obtina evidente avantaje materiale pentru tara lor de origine, mai ales �n domeniul privatizarilor. Cazul cel mai relevant a fost cel legat de vicepresedintele FPS la acea data, Victor Er�s, evreu maghiar, care, fara nici o teamã, �ncepuse sa furnizeze date despre intentiile de privatizare ale guvernantilor romani, atat telefonic, cat si prin intermediul secretarei si al soferului sau chiar direct, consilierului economic al Ambasadei Ungariei la Bucuresti. Erau folositi �n acest timp ca „prieteni” �n afaceri fratii Andrei si Sorin Dimitriu, stimulati cu diverse atentii, inclusiv concedii si alte genuri de petreceri �n Ungaria, zona Lacului Balaton. Acelasi tratament l-au aplicat si succesorului acestuia la fotoliul de presedinte al FPS, clujeanul Radu Sarbu, momit sa intre �n afaceri de Zoltan Arpad Paszkany. Acest Paszkany a devenit, intr-un interval extrem de scurt, din dealer de masini second hand, un prosper om de afaceri, care detine reprezentantele locale ale firmelor Opel si Chevrolet, precum si cel mai important imobil de birouri din Cluj, Sigma Center, este administratorul companiei Polus si reprezentant �n Romania al holdingului TriGranit Feijlesztesi RT din Budapesta. La Cluj, Paszkany este unul dintre cei mai tari jucatori din domeniul imobiliar, ca urmare a asocierii dintre Consiliul Local si Polus. Afacerea POLUS a intrat �n atentia organelor speciale rom�ne �nca din 1998, atunci c�nd un teren proprietate publica a statului, de 34 hectare, aflat �n imediata apropiere a Municipiului Cluj-Napoca, a intrat �n posesia firmei respective prin contributia directa a fostului prefect de Cluj, Alexandru Farcas, si a lui Radu S�rbu. Afacerea POLUS a �nceput �n timpul Regimului Constantinescu, care, de altfel, a primit vizita celebrului congresman american de origine maghiaro-evreiasca Tom Lantos, anume venit �n vizita pentru a usura investitia lui Paszkany, Polus Center. Dupa Cluj, Firma Polus vizeaza patrunderea �n Bucuresti si �n c�teva dintre orasele mari ale Rom�niei, intention�nd implementarea a 7 mari investitii, de peste 2,5 miliarde de euro. Corporatia pe care o reprezinta Arpad Paszkany este TriGranit, cu baza �n Canada – un centru al iredentismului maghiar, care este si o sursa de finantare a Serviciului de Informatii ungar AVO – si subsidiare �n Marea Britanie, Ungaria si Rom�nia si ale carei investitii vizeaza Ungaria si tarile din jur, cu minoritati maghiare semnificative. TriGranit are, printre actionari, Fondul de Investitii Immoeast, un puternic investitor pe piata imobiliara romaneasca, precum si pe Nathaniel Rothschild, copresedinte al Fondului de Investitii Atticus Capital, descendent al cunoscutei familii de bancheri evrei din Marea Britanie. De altfel, Paszkany si-a creat imperiul financiar prin infuzii dubioase de capital din Ungaria si SUA, provenite de la lobby-ul maghiar, antiromanesc prin definitie. Este foarte interesant cum acest Paszkany, cercetat �n mai multe dosare penale, �ntre care si unul pentru instigare la santaj si sprijinire a unui grup infractional organizat, el fiind un cunoscut cadru activ al spionajului maghiar �n Rom�nia, este lasat liber, sa-si desfasoare �n liniste afacerile, sa-si organizeze si sa-si dirijeze reteaua pe teritoriul tarii, fara macar sa fie c�t de putin deranjat. Nimeni nu se �ntreaba cum de este posibil ca acesta sa finanteze, nestingherit, cu banii spionajului maghiar de la Budapesta, echipa de fotbal CFR Cluj. Potrivit apropiatilor, el are la dispozitie sute de milioane de euro, din care, �n urmatorii ani, �n CFR Cluj se vor investi aproximativ 100 milioane de euro. Fugit si revenit �n tara atunci c�nd i s-a promis ca nu va pati nimic, acest spion are ca sarcina sa c�stige Campionatul �n Romania tocmai pentru a influenta mai puternic zona de nord a tarii, acolo unde, �n lipsa altor echipe competitive, echipa clujeana este perceputa ca una fanion. Preluarea de catre Zoltan Arpad Paszkany a celui mai vechi club de fotbal din Romania, CFR Cluj, nu a fost �nsa intimplatoare. Intemeiata �n anul 1907, �n Cluj, echipa era perceputa ca fiind a maghiarilor, �n timp ce Universitatea Cluj, �ntemeiata �n anul 1919, era considerata a rom�nilor. Aceasta delimitare provine din anul 1940, cand nord-vestul Transilvaniei a fost cedat Ungariei horthyste prin Diktatul de la Viena, iar Universitatea din Cluj s-a refugiat la Sibiu si, o data cu ea, si echipa de fotbal a studentilor. CFR Cluj a ramas �n oras si chiar s-a inscris in campionatul de fotbal al Ungariei �n perioada 1940-1944, act considerat de romani o tradare fatisa. Prin echipa de fotbal „ungureasca” din Ardeal, Paszkany vizeaza un control simbolic al zonei, deoarece el controleaza si un „grup regionalist” – „Eureka”, acesta action�nd sub comanda Budapestei si av�nd ca obiectiv regionalizarea Romaniei. Membrii acestui grup au relatii inclusiv �n Politie si �n Serviciile Secrete. Liviu Man, unul dintre oamenii de �ncredere ai omului de afaceri maghiar, este apropiat de Vladimir Tismaneanu, ca si de alti membri de varf ai GDS-ului, promotori ai tezelor Budapestei, pe filiera S�r�s. Grupul „Eureka” este, oficial, o organizatie „non profit”, care se ocupa ansa si de afaceri (prin societatile Group Eureka SRL si Eureka Media SRL) si al carei lider politic, la vedere, este fostul ministru al Comunicatiilor, Zsolt Nagy. Liderul informal al grupului „Eureka” este tot Paszkany, iar organizatia sa, conectata puternic la mediul de afaceri maghiar din Transilvania, sustine financiar UDMR-ul. Prin acelasi Zsolt Nagy, echipa de fotbal CFR Cluj a beneficiat de un contract de publicitate cu Posta Romana, companie careia Paszkany i-a mai v�ndut, fara licitatie, 8 autoturisme, prin firma Ecomax General Investments SRL. Numitul Paszkany este si principalul sponsor, cu sume uriase, al campaniei electorale din iunie 2004 a lui Emil Boc pentru castigarea Primariei Clujului, ca si al Aliantei DA �n judetul Cluj. Tot el este personajul pe care seful statului, Traian Basescu, l-a dat ca exemplu de civism �n sedinta de bilant a Ministerului Public din 6 martie 2007, afirm�nd ca a primit un memoriu de la „un om de afaceri clujean”, �n care se face referire la fapte grave de coruptie ale unor oameni politici si de afaceri. Pe Paszkany �l regasim si alaturi de premierul Tariceanu si de Dinu Patriciu, asociati, printre altii, �n selecta loja a Clubului Vinului SRL, �nfiintat �n 11 noiembrie 2004 de avocatii Ernest Popovici, Florian Nitu si Sorin Alazaroaie, de la Casa „Popovici&Asociatii”. La nici o luna de la constituire, �n Club au intrat 31 de noi asociati, printre care Tariceanu si Patriciu. Un alt nume str�ns legat de cel al lui Cãain Popescu-Tariceanu este Rudas Ern�, fost sef al agenturii maghiare �n Romania. Cunoscut drept spion, diplomat, dar si om de afaceri de succes �n Rom�nia, Rudas Ern� are legaturi si �n Voivodina, unde se afla o semnificativa minoritate maghiara, ca si �n Croatia si �n Transcarpatia, �n spatiul ucrainian. Rudas Ern� a intrat �n atentia Securitatii �ncã din 1982, cand folosea valiza diplomatica pentru a introduce �n Romania materiale antiromanesti pentru o revista coordonata de Laszlo T�kes si Sz�cs Geza. �n 1988 a fost retras de la post, pentru a nu fi expulzat. �n 1989 a fost retrimis �n Romania ca sa coordoneze implicarea Ungariei �n „revolutie”, prilej perfect pentru scopurile sale revizioniste. A coordonat difuzarea de manifeste �n Bucuresti, o masina a Ambasadei Ungariei fiind retinuta de catre organele de Militie �n timp ce �mprastia pe raza Capitalei materiale cu continut antiromanesc. Dupã 1990, pentru meritele sale deosebite este repus �n functia de ambasador al Ungariei la Bucuresti, continu�ndu-si activitatea de spionaj. Chiar dacã �n 1993 a fost retras din functie ca urmare a �ntelegerii dintre ministrii de Externe roman, Teodor Melescanu, si cel maghiar, Gyula Horn, Rudas Ern� a continuat sa-si exercite calitatea de spion, de data aceasta sub acoperire comerciala. �n noua postura de om de afaceri, �n baza informatiilor obtinute, Rudas Ern� s-a �ndreptat spre Calin Popescu-Tariceanu, un candidat cu mari sanse la fotoliul de premier. Este posibil ca Tariceanu sa fi intrat �n atentia Serviciului de Spionaj ungar si prin prisma faptului ca tatal sau adoptiv, Dan Amedeo Lazarescu, cunoscut mason, beneficiind de contacte la nivel international, fusese angrenat de fostul DSS (Departamentul Securitatii Statului) �n supravegherea activitatilor iredentiste maghiare. Ca �n multe alte cazuri, a aparut suspiciunea ca batranul ar fi putut fi „antors“, adica transformat �n agent dublu, iar fiul sau adoptiv n-ar face decat sa-i urmeze calea. De fapt, Lazarescu scria �n 1990 �n ziarul „Liberalul“ cã „federalismul este unicul drum pe care Romania trebuie sa mearga“, aceasta fiind, dupa cum se stie, una dintre temele predilecte ale discursului public al UDMR. Cert este ca, specul�nd pasiunea lui Tariceanu pentru motociclete, �n 2003 Rudas Ern� i-a propus o asociere, si astfel a luat nastere, �n septembrie acelasi an, firma H-D Clasic Motorcycles SRL. Potrivit Registrului Comertului, obiectul de activitate este „comert cu motociclete, piese si accesorii aferente; �ntretinerea si repararea motocicletelor“, iar actionari ai societatii s�nt cetateanul ungar Rudas Ern� (50% din capitalul social) si Automotive Trading Services SRL - ATS (50%), firma care �i apartine lui Calin Popescu-Tariceanu, �n proportie de 90%, conform propriei Declaratii de Avere. Rod al „apropierii” continue a premierului Tariceanu de Budapesta, perioada 2005-2006 a fost marcata de o efervescenta �n „colaborarea“ rom�no-ungara la nivel guvernamental – sedinta comuna a guvernelor roman si ungar la Bucuresti, �n luna octombrie 2005, consultari regulate, realizarea unor „proiecte comune”, �ntre care deschiderea Consulatului maghiar de la Miercurea Ciuc, inaugurarea cursei aeriene directe �ntre T�rgu Mures si Budapesta, infiintarea Camerei de Comert romano-ungare –, sustinute si promovate, evident, de premierul Tariceanu si omologul sau Ferenc Gyurcs�ny. Folosindu-se de „bunavointa” lui Tãaiceanu, spionajul maghiar a reusit sa planteze �n domenii-cheie ale guvernului sau la agentii aflate in subordinea acestuia personaje cu ajutorul carora obtine informatii de o importanta exceptionala privind siguranta nationala a Rom�niei si dirijeaza, totodata, anumite decizii ale Executivului de la Bucuresti �n favoarea tãrii de origine. Unul dintre acestea este Dezsi Iosif Zoltan, presedintele Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat (ANRS), organism aflat in subordinea Ministerului Internelor si Reformei Administrative. In aceasta institutie se concentreaza secrete de stat de o importanta exceptionala atat pe timp de pace, cat si pe timp de razboi, despre rezervele de stat si strategia cu privire la acestea, ca resursa interna de securitate, prin constituirea stocurilor de produse si bunuri de stricta necesitate necesare interventiilor operative pentru protectia populatiei, a economiei si sigurantei nationale �n situatii exceptionale, determinate de calamitati naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe sau actiuni asimetrice nepremeditate. Prin numirea acestui evreu maghiar �n fruntea ANRS s-a realizat cea mai „legalã” forma de transmitere de informatii clasificate catre o putere strana. Un alt punct sensibil �l reprezinta Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor, a carui misiune este asigurarea conditiilor de trecere la societatea informationala, care presupune implementarea coerenta si generalizata de sisteme informatice integrate. Faptul ca organizatiile, oricare ar fi ele, depind de retelele de comunicatii electronice si de sistemele si serviciile informatice face ca acestea sa fie mult mai vulnerabile la amenintarile de securitate, astfel cã s�nt evidente importanta si sensibilitatea acestui domeniu �n ecuatia sigurantei nationale. Cu toate acestea, prin algoritm politic, el a fost atribuit UDMR-ului, astfel ca lui Zsolt Nagy i-au urmat la sefia ministerului Iuliu Winkler si apoi Borbely Karoly, fost consilier parlamentar al lui Iuliu Winkler �ntre 2000 si 2002 si angajat al Societatii Ungare de Interes Public pentru Promovarea Investitiilor si Comertului in intervalul 2002-2005. Un alt domeniu strategic �n care s-a infiltrat agentura maghiara este cel al padurilor, domeniu folosit pentru acumularea de resurse financiare necesare alimentarii unor activitati specifice. Cu alte cuvinte, prin politica pe care o promoveaza in subramura economica respectiva, din informatiile detinute p�na in prezent se evidentiaza faptul ca secretarul de Stat din Ministerul Agriculturii si Dezvoltãrii Rurale Istvan Toke nu reprezinta interesele Romaniei, ci interesele unui grup economic condus de Verestoy Atilla, care actioneaza la comanda Budapestei. Pentru a sprijini afacerile derulate de acest grup pe spatiul maghiar cu lemnul exploatat din padurile judetelor Covasna si Harghita este folosit Istvan Toke, care a repartizat prin HG nr.1262/2007, numai la nivelul unui singur judet din cele douã, 15% din volumul total de lemn pe picior aprobat spre recoltare �n anul 2008, ceea ce �nseamna o suplimentare cu 30% a cantitatilor aprobate �n anii precedenti. �n acest mod, dupa judetul Suceava, care primeste de drept cea mai mare cantitate de masa lemnoasa pe picior ce trebuie exploatata, calculata �n functie de suprafata de teren impadurita, judetul Harghita se situeaza pe locul doi la repartitie, �naintea altor judete cu suprafete impadurite mult mai mari, cum este Caras-Severin. �n concluzie, Istvan Toke favorizeaza afacerile colegului sau de formatiune, care astfel va suplimenta exporturile de material lemnos pe spatiul Ungaria, exportand, practic, venit national din Romania catre Ungaria, �n conformitate cu obligatia unanim cunoscuta a oricãrui Serviciu Special al unei tari de a contribui la alimentarea bugetului acesteia prin asa-numitul aport valutar special. Se afirma, �ndeobste, ca orice Minister de Externe reprezinta principala centrala de spionaj a unei tari, fiind de la sine inteles ce inseamnã implantarea unui cadru de informatii al altui stat �n propriul tau fief informativ. De aceea, analistii Serviciilor Speciale romane apreciaza ca un fapt de o gravitate exceptionala numirea cu buna-stiinta a unui cadru sau agent, dovedit sau suspectat, al unor Servicii de Informatii strane �n Ministerul Afacerilor Externe al tarii tale. Cu toate acestea, ascuns sub umbrela unui nume romanesc, Anton Niculescu, fost purtator de cuv�nt al UDMR, desfasoara o intensa activitate informativa din pozitia de secretar de Stat �n ministerul mentionat. Nascut la T�rgu Mures, la 6 mai 1964, are o fisa profesionalã de invidiat, care-i releva pregatirea sub auspiciile uneia dintre cele mai bune scoli de spionaj din lume, CIA. Astfel, desi a studiat si a obtinut o licenta �n Chimie Industriala �n 1991, el nu a profesat nici un moment �n acest domeniu, �ndrepta�ndu-se �ncã din 1990-1991 catre zona mass-media, ca redactor la saptãmanalul „Valosag” din Bucuresti si corespondent al postului Europa Libera, �n 1992. De aici a intrat direct �n sfera politicului, incepand cu decembrie 1991, ocup�nd succesiv sau concomitent posturi de consilier politic (la Fundatia „Friedrich Naumann”, Bucuresti, 1991-1993, si la cabinetul presedintelui UDMR 1993-1997), expert parlamentar (aprilie 1995-mai 1997) si guvernamental (mai-iunie 1997) pentru care a fost pregatit intens printr-o serie de cursuri si programe speciale: Seminarul „Introducere �n drepturile omului”, Academia Internacional Liberdade Desenvolvimento – Lisbon Youth Meeting, Sintra, iulie/august 1992; Programul PHARE Democracy �n Marea Britanie (partide politice, administratie locala, Parlament), Belgia (NATO, Parlamentul European), Germania (Parlament), aprilie 1994; „Managementul conflictelor inter-etnice” la Centrul Berghof, Berlin, iulie/august 1994; „Administratiile locale si de stat” �n SUA, iunie/iulie 1995, la Agentia de Informatii a SUA (USIA); „Administratii publice locale”, Belgia, Spania si Danemarca, martie 1997, �n cadrul European Union Visitors Programme; Eisenhower Fellowship, SUA, februarie-mai 1999. Pregatirea i-a fost desavarsita in intervalul mai 1999-iunie 2001 �n cadrul Ambasadei SUA la Bucuresti, unde a fost incadrat ca „specialist politic”, dupa care a mai urmat un stagiu ca director de program pentru integrare europeana al Fundatiei pentru o Societate Deschisã (iunie 2001-ianuarie 2002). �n paralel, �ncep�nd din 1997, a fost plasat in functii �n interiorul Executivului roman, ca secretar general adjunct, aprilie 1997-mai 1998, apoi ca secretar de Stat la Departamentul pentru integrare europeana, mai 1998-februarie 1999. �n intervalul 2000-2004, la interventia Serviciilor Speciale romane, a fost tinut �n afara sferei Executivului, dar a revenit �n forta o data cu intrarea la guvernare a UDMR-ului alaturi de PNL, ca secretar de Stat pentru afaceri globale si relatii interinstitutionale �n Ministerul de Externe, din iulie 2005. Daca se mai adauga si faptul ca actualul director al Serviciului de Informatii Externe si fost ministru al Afacerilor Externe, Mihai Razvan Ungureanu, a fost semnalat, la r�ndul lui, de contraspionajul romanesc cu legaturi suspecte �n mediul Serviciilor Speciale de la Budapesta, avem tabloul complet al penetrarilor care s-au produs la nivelul sistemului decizional romanesc. Specialisti �n munca de contraspionaj apreciaza ca asocierea �n afaceri a unor politicieni cu putere de decizie cu cadre sau agenti ai Serviciilor de Informatii sub acoperire diplomatica sau comerciala s-a dovedit a fi o cale fara �ntoarcere pentru cei dint�i.
_________________
informatia inseamna putere

the shadow

In cele ce urmeaza voi reproduce un articol din revista oficiala a veteranilor SRI, “Vitralii – Lumini si Umbre“, care este semnat simplu V. Neculoiu

- RELATĂRI PENTRU ISTORIE -

A. ASPECTE ALE COMPLOTULUI STRĂINĂTĂŢII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

1. În 25 decembrie 1989, la Târgovişte, în timpul procesului, Elena Ceausescu îi atrage atenţia lui Nicolae Ceausescu: “Vezi, totdeauna trădătorul este lângă tine”.

Evident, remarca ei viza prezenţa lui Victor Atanasie Stănculescu în completul de judecată. Spusa reprezenta o recunoaştere tardivă a veridicităţii informaţiilor prezentate lor de către cei în drept, informaţii repetate în timp, dar ignorate în mod păgubos. Ele se refereau la convertirea lui Victor Atanasie Stănculescu de către spionajul advers. În complexul spionaj-trădare funcţionează implacabil regula potrivit căreia obiectivele acţiunilor şi modalităţile de realizare a lor le stabileşte spionul, iar trădătorul execută şi raportează. Recent, Victor Atanasie Stănculescu a făcut publice restrictiv, poetic, câteva dintre actele sale de trădare. Astfel, despre întâlnirea sa din august 1989 la Balaton – Ungaria cu un reprezentant de vârf al KGB şi reprezentanţi ai spionajului ţării gazdă. Despre strategia de atacare a României arată că: “Estul şi Vestul se puseseră de acord cu privire la acţiunile şi oamenii de aici” şi “schimbările din România vor fi sângeroase”. “Ceauşescu va termina rău”. “Securitatea trebuie să dispară”. Nimic abstract, totul precis, la obiect, război mascat, în afara normelor ce reglementează raporturile dintre state, prioritar acelea care guvernau atunci în Tratatul de la Varşovia.

Premisa realizării obiectivelor o constituia scoaterea în stradă a mulţimii sugestionate, incitate premergător, masiv. Acţiunile lui Victor Atanasie Stănculescu pentru reuşita scenariului au avut un rol hotărâtor, atât în cele la vedere, cât şi manevrele oculte, unele la două capete, probând încă o dată marota lui Stalin că “un agent bine plasat în coasta inamicului poate câştiga războiul”. În devoalările sale, Victor Atanasie Stănculescu mai arată că, în 22 decembrie, “s-a abţinut să fie prezent la măcelărirea mulţimii”, că “nu era bine să fie acolo”, că “Securitatea nu mai execută ordinele comandantului suprem”, că “nu mai avea nevoie de îndepărtarea legală a lui Ceauşescu, pe care tocmai îl îndepărtase prin lovitura de stat” şi, foarte direct, că el este cel care “a ales ca Iliescu să preia puterea”, exista “acordul cu acţiunile şi oamenii de aici”. Mai relevă că, la Balaton, i s-a spus de către kgb-ist că “România respinge tot ce vine de la Moscova”. Este de menţionat că, după Declaraţia de independenţă din aprilie 1964, România a respins hegemonismul sovietic şi stalinismul, moment în care agentura, implementată după 1945 la vârfurile puterii, pierzându-şi dominaţia, a întors armele împotriva României.

Se mai impun a fi menţionate câteva momente: România a scos din ţară armata de ocupaţie în 1958; a abolit sovromurile; a respins planul Valev de înrobire economică, în 1964; a demascat abuzurile din CAER; a înfierat şi nu a participat la atacarea Cehoslovaciei, în 1968; a desfăşurat suveran şi independent politica externă şi de apărare. Toate încercările pentru organizarea de aplicaţii militare cu trupe străine în România au fost respinse, s-au aprobat doar cele de stat major, pe hartă. România era singura ţară din aşa-zisul sistem care avea o structură de contraspionaj împotriva lor.

Conform propriilor afirmaţii, Victor Atanasie Stănculescu nu rezultă să fi avut vreun moment de cumpără faţă de formula măcelăririi populaţiei, vreo replică în sensul că o schimbare nonviolentă, ca în celelalte ţări, ar fi fost posibilă şi la noi, schimbare propusă dealtfel în noaptea de 21-22 decembrie 1989, dar la care, din teamă, Vasile Milea nu s-a raliat.

Contactele lui Victor Atanasie Stănculescu la Balaton au fost cunoscute informativ de contraspionajul român. În septembrie 1989, ataşatul militar ungar la Bucureşti era presat de centrală să trimită urgent în ţară date specifice. El a promis că le va transmite a doua zi, drept pentru care s-a deplasat la sediul M.Ap.N., unde l-a contactat pe Victor Atanasie Stănculescu. Despre această întâlnire, tipică accepţiunii de spionaj-trădare, Victor Atanasie Stănculescu relatează că s-a asigurat ca biroul să nu fie controlat auditiv şi că “i-am dat ataşatului militar maghiar tot ce avea nevoie”.

Atacului militar împotriva României, gestionat de Stănculescu şi Militaru, care fusese numit de către Ion Iliescu în fruntea armatei, i-a succedat agresiunea asupra bazei economico-sociale prin trasoarele lui Petre Roman, descendent de cominternist, agrementat ca prim-ministru de acelaşi Iliescu, la insistenţa bolşevicului Silviu Brucan: “industria, morman de fiare vechi”, “CAP-urile structuri comuniste” (aveam cooperative în agricultură din 1927), “desfiinţarea sistemului de irigaţii şi a mineritului”, “eliminarea subvenţiilor” şi altele, niciuna abstractă, toate îndeplinite ca început al sfârşitului. Ion Iliescu spunea mai deunăzi că regretă desfiinţarea CAP-urilor la insistenţele lui Roman.

2. Complotul împotriva României a cunoscut numeroase diversificări şi amplificări în spaţiul spionajului şi trădării, al propagandei adverse denigratoare şi incitatoare. Cadrele şi agenţii de spionaj, cu precădere cei aparţinând URSS şi Ungariei, precum şi cetăţeni români angrenaţi în acte de trădare, militau intens pentru a obţine informaţii preponderent din mediul apărării, al problematicii economico-sociale, cu accent pe stările de spirit, disidenţe şi altele, însoţite neapărat de instigări contra vectorilor politici, şi obstrucţionarea României în raporturile externe. Duritatea duelurilor dintre combatanţii spionajului est-vest pe teritoriul ţării noastre se transformă brusc în colaborare activă prin schimbul de informaţii, prezentând valoare exclusivă cele negative, exploatabile împotriva României.

Iată ce viraje istorice se pot produce uneori: la atacarea Cehoslovaciei, în 1968, Washingtonul avertiza Moscova: “în numele omenirii, vă cerem să nu invadaţi România”, pentru ca mai târziu să colaboreze la pulverizarea ei.

Reţeaua KGB şi GRU era alcătuită prioritar de kominternişti, de unii dintre românii care făcuseră studii în URSS pe diverse domenii, inclusiv în cel militar. De exemplu, Gheorghe Apostol, care a deţinut locul secund în partidul unic, a fost re-recrutat de către KGB în anii 80, în timp ce reprezenta România ca ambasador în Brazilia. Retras de la post, continuă contactele, în secret, cu un cadru KGB cu acoperire oficială la Bucureşti. Pe fond, Gheorghe Apostol se asociază cu pluri-agentul Silviu Brucan şi cu Alexandru Bârlădeanu, ilustrându-se şi prin “Scrisoarea celor şase demnitari comunişti”. Scrisoarea, sinteză a tot ce critica media occidentală, alimentată cu ştiri şi de către reţeaua sovietică, maghiară şi iugoslavă împotriva României, se dorea a fi o bombă propagandistică, un reper pentru scoaterea românilor în stradă. Nu întâmplător, doi dintre protagoniştii scrisorii se subordonau KGB şi CIA. Apostol ―a făcut apostolat‖ pentru semnături din partea unor nume de rezonanţă dintre cominternişti şi ilegalişti, primind refuzuri directe. Însuşi Constantin Pârvulescu, aderent al scrisorii, a cerut să fie dată conducătorului român şi în niciun caz străinătăţii. Cei şase şi-au dat acordul, dar niciunul nu a semnat-o, propaganda omiţând această precizare. Brucan a “predat-o” intempestiv, rezidentului CIA la Bucureşti, surprinzându-şi companionii. Bârlădeanu şi Mănescu au declarat ulterior că mai aveau câte ceva de adăugat. Toţi au adresat scrisori de clemenţă către Nicolae Ceauşescu, mai puţin Brucan, spatele căruia era asigurat de cei mai puternici.

Motivată de interese secesioniste, agentura ungară în România avea particularitatea organizării teritoriale în zonele cu populaţie de naţionalitate maghiară; prioritar erau angrenaţi intelectuali cu penetrare în locuri de interes informativ. În paralel, au fost constituite reţele de difuzare activă a materialelor destinate îndoctrinării naţionalist-iredentiste, antiromâneşti, introduse clandestin în ţară.

De exemplu, R.E. (Rudas Erno – nota red), cadru de spionaj în Consulat, a fost, la un moment dat, compromis, datele în cauză fiind aduse combinativ la cunoştinţa Centralei din Budapesta, care l-a retras de la post (1985). Imediat după 1990 a fost acreditat pe o funcţie înaltă de acoperire, având o relaţie activă cu un cetăţean ajuns în conducerea unui segment politic şi în executivul de la Bucureşti (Calin Popescu Tariceanu – ex-seful PNL si al Guvernului PNL-UDMR – nota red).

De asemenea, era cel puţin pitorească prezenţa la vârf în guvernul român a unui agent ungar, care lucra şi cu ruşii, iar fiii lui serveau separat informativ pe cei interesaţi.

În anul 1988, centrala de spionaj ungară a decis şi întreprins acţiuni pentru atragerea în agentură a preoţilor de naţionalitate maghiară, categorie creditată cu largi posibilităţi informative şi de îndoctrinare, cu influenţă.

Totodată, s-a dispus recrutarea de români cu posibilităţi în exterior în susţinerea revendicărilor lor, plecând de la constatarea că vocile reţelei de naţionalitate nu dădeau efectul scontat. Pentru unul dintre aceştia, după 1990, un prim ministru român a insistat, după o vizită la Budapesta, să fie numit într-o funcţie înaltă în executiv (2002).

(La sfarsitul anului 2002 inceputul anului 2003, sociologul Alin Teodorescu, fostul presedinte timp de sase ani al Fundatiei Soros si al GDS, care era deja seful Grupului de lucru al Guvernului Romaniei cu Banca Mondiala pentru Imprumuturi de Ajustare Programatica (PAL), este numit Consilier personal al Primului-ministru pentru reforma administraţiei publice pentru ca din februarie-martie 2004 sa devina Ministru cancelar, şeful Cancelariei Primului-ministru Adrian Nastase. – nota red)

În noiembrie 1988, o grupare a spionajului ungar, care acţiona în România sub acoperire oficială, a împânzit centrul Bucureştiului cu manifeste antiromâneşti de incitare la revoltă. Flagrantul realizat a avut ca urmare retragerea de la post a difuzorului. Unul dintre agenţi, cel care a coordonat acţiunea difuzării şi care a fost retras şi el în centrală, a fost protagonist în elaborarea şi promovarea în 1989 a documentului “Transilvania – spaţiu de complementaritate”, semnat între alţii, dacă nu cu conştiinţa trădării, atunci cu gravă inconştienţă şi de Mihai de Hohenzollern.

În 12 decembrie 1989, un trădător maghiar din Timişoara şi-a informat legătura superioară, cadru de spionaj cu acoperire la Bucureşti, că “au organizat un lanţ viu în jurul Consiliului Judeţean şi al lui Tokes până la Gyula şi că au nevoie stringentă de mulţi bani”. Lanţul viu includea foşti infractori de frontieră, ajunşi anterior lui 89 în Ungaria, concentraţi într-o unitate militară din Budapesta, constituiţi în grupuri de câte 3-4, instruiţi şi antrenaţi pentru provocări şi atacuri “la momentul oportun”. În 1988-89, într-un gest făţarnic, au fost retrimişi în România, iar în decembrie 1989 la Timişoara, Bucureşti şi în alte localităţi, au săvârşit atacuri şi provocări, ca şi grupurile de ruşi introduse în ţară ca turişti.
_________________
informatia inseamna putere

omo_confid · Trimis: 31/07/2011 09:40 Titlul subiectului: Adevaruri

Sunt multe adevaruri lansate in decursul timpului in mass-media centrala de la noi din tara.
Dar cine are ochi sa citeasca sau minte ca sa inteleaga aceste ADEVARURI?
Sunt multe situatii in care Serviciile nu au puterea sa atinga tradatorii si atunci se recurge la demascarea publica... Dar nici in aceste situatii, "greii" tradarilor de la noi nu se sinchisesc si nu sunt atinsi. Au un "spate" prea puternic.
Daca cineva ar putea sa cuprinda realitatile crude ale jocurilor politico-economice si sociale realizate de spionajul strain (in special de cel rus) la noi in tara - o tara in care nimeni nu crede ca se mai face spionaj - intr-un volum de carte, sunt convins ca ar fi un BEST SELLER. Sunt multi "fosti" si "actuali" care cunosc aceste realitati, dar nu au putere sau "coloana" sa le arate documentat.
Subiectul poate fi dezvoltat si aprofundat...
_________________
"Toate adevărurile sunt ușor de înțeles de îndată ce acestea sunt descoperite;
important este să le descoperi." - Galileo Galilei

the shadow · Trimis: 31/07/2011 13:42 Titlul subiectului: Re: Adevaruri

AdBot · Robotelul cu reclame Ce este AdBot ? Click aici

ONLINE COUNTER

VISITOR COUNTER