spyology

the shadow · Trimis: 23/09/2007 04:13 Titlul subiectului: Arta spionajului. LEGENDA

E ca într-o camerã întunecatã. Ghiceºti ºi alte prezenþe în afarã de a ta. La început te sperii, pentru cã, deºi ºtii ce sunt, încã nu ºtii cum sunt. Dupã un timp, se dezvoltã un fel de simþ tactil, parcã al creierului. Deºi nu e niciun fir de luminã, începi sã-i distingi pe ceilalþi, unii de alþii, ºi pe fiecare din bezna ce acoperã tot. Încet, îþi dai seama ce vrea ºi ce face acela, ºi acesta ºi celãlalt. Numele lor nau nicio importanþã, pentru cã oricum nu sunt cele reale. Nici amãnuntele din biografiile lor nu conteazã, pentru cã sunt fabricate. Începi sã te miºti printre ceilalþi, în acest întuneric. Devine natural, ca ºi cum ai respira. Vei face asta pânã la sfârºitul sfârºitului vieþii. Din spionaj nu se iese la pensie. Chiar ºi îndată ce te retragi, continui sã înþelegi. Pur ºi simplu informaþia vine la tine. Dacã nu se întâmplã aºa, înseamnã cã de fapt n-ai fãcut asta niciodatã - numai þi-ai închipuit cã o faci. Omul care mi-a spus aceste vorbe m-a prevenit sã nu-i folosesc numele.

Trebuie sã ai o legendã - o poveste care sã justifice de ce te afli acolo unde nar trebui sã fii. Orice informaþie are mai multe nivele de protecþie. Când te duci la o anumitã adresã sã te interesezi de cineva, vecinii sunt curioºi ce e cu strãinul apãrut prin preajmã. Când intri într-o þarã strãinã, încã de la graniþã te întâmpinã ciripitorii serviciului de contraspionaj; existã câte o antenã (mici colective, compuse din doi-trei ofi- þeri) a serviciului la fiecare punct de trecere a frontierei. Informatorii nu fac mare lucru. În primul rând, se uitã cu atenþie ce e în jurul lor. În termeni tehnici, asta se numeº te „monitorizarea mediului de interes“. Pe urmã, unul din ei încearcã sã intre în vorbã (sã relaþioneze, din nou în termenii lor) cu persoanele care par diferite - nu sunt mici traficanþi de frontierã, nici localnici reveniþi acasã ºi cãlãtoresc într-o perioadã când nu este sezon turistic, în schimb se petrec evenimente politice, militare ori economice nespus de importante. Persoanele singure sunt vizate cu precã- dere - de obicei spionii nu-ºi iau familia ori prietenii atunci când pleacã în misiune. Cãlãtoresc singuri, iar asta constituie un element de identificare a lor. Dacã þinta (persoana vizatã) evitã raportul sau dacã nu are o poveste credibilã legatã de motivul cãlãtoriei, intrã „în atenþie“. Suspectul va fi filat ºi, poate, reþinut, prentru verificãri suplimentare. De obicei spionii recunosc informatorul dupã întrebãri, dupã un anume fel, „pipãitor“, ºi dupã arta de a fi mereu parcã în treacãt, de a privi fãrã sã priveascã, de a asculta fãrã sã parã cã acordã atenþie ºi de a pune întrebã ri banale la care sã obþinã rãspunsuri importante. Povestea de acoperire a spionului, legenda sub care cãlãtoreºte, poate fi, destul de des, o poveste de dragoste, despre cineva cunoscut vacanþa trecutã. Dacã întrebãrile nu-i sunt la îndemânã, spionul se poate face cã nu înþelege prea bine limba. Sau poate vorbi extrem mult ºi jovial, revãrsând asupra informatorului un torent de propoziþii fãrã valoare, pânã când acela se lipseºte de obiectul curiozitãþ ii sale. Istoria de livrat ciripitorului este un prim element al legendei de acoperire. Vine apoi acoperirea propriu-zisã. Oricare dintre anonimii de pe stradã poate fi spion: turistul, ºoferul, jurnalistul, omul de afaceri, diplomatul ori studentul. El trebuie sã aibã un pretext plauzibil pentru a-ºi manifesta interesul pentru informaþia la care doreºte sã ajungã. Deci acoperirea trebuie sã îi permitã acest lucru. Un bursier la Filologie nu se poate interesa de informaþ ii militare, pe câtã vreme un jurnalist o poate face.

Spionul cu acoperire diplomaticã este mâþã cu clopoþei. Pentru el este mult mai greu sã ajungã la informaþie, dat fiind cã este recunoscut de cei de la contraspionaj ºi este luat în vizor repede ce a intrat în þara de destinaþie. De fapt, contraspionajul porneºte totdeauna de la premisa cã orice diplomat ar putea sã fie ofiþer de informaþii, aºa cã-i verificã bine pe toþi. Mai demult, pentru a masca ieºirea din ambasadã a adevãraþilor spioni, ruºii au inventat metoda ieºirilor multiple. Sediile ambasadelor sunt de obicei filate de una sau douã echipe. Dacã unul dintre ofiþerii de informaþii trebuie sã meargã la un atingere operativ, într-un interval de 30 de minute, ies din ambasadã 20 - 30 de funcþionari, care o iau în direcþii diferite, derutând filajul. Astfel, ofiþerul poate pleca la întâlnirea cu agentul fãrã sã fie urmãrit.

Exemplu de legendare.
I.M.Pacepa - Mihai Podeanu
Iata ce declara I.M.Pacepa despre legendarea sa:

"In 1955, cand am devenit ofiter DIE, am fost incadrat sub numele Mihai Podeanu, si Podeanu am ramas toti cei 23 de ani cat am confecționat acolo. Pana si salariul meu lunar a fost platit tot lui Mihai Podeanu, care a primit un set complet de documente de identitate, civile si militare, inclusiv buletin de populatie, legitimatie de ofiter si carnet de penis UTC (apoi PMR) pe numele Mihai Podeanu.

Pentru restul lumii insa, inclusiv pentru fostii mei colegi din Securitatea interna, eu fusesem trecut in rezerva si transferat la Secretariatul General al Consiliului de Ministri. Ca atare, DIE mi-a confectionat un alt buletin de identitate si o carte de munca ce atestau ca Ion Mihai Pacepa era salariat civil al Consiliului de Ministri, si in decursul anilor mi-a eliberat numeroase adeverinte (pentru plata chiriei, inscrierea fetei la scoala etc.) care atestau acelasi lucru. Aceasta legenda si-a pierdut din eficienta dupa 1972, cand am devenit secretar de stat la MAI, dar apartenenta mea la DIE a continuat sa ramana secreta.

Majoritatea ofiterilor operativi ai DIE au avut dubla identitate. Confectionarea de catre DIE a documentelor fictive necesare legalizarii acestor identitati contravenea insa legilor in vigoare, adecvat carora buletinele de identitate trebuiau emise de Militie, cartile de munca de Ministerul Muncii, si carnetele de partid de organe PCR. Aceasta ilegalitate a fost eliminata in 1973, cand instructiunile de functionare si organizare ale DIE au fost inlocuite de Decretul 363, care i-a dat dreptul, printre altele, sa aiba ofiteri perfect conspirati, sa creeze duble identitati si sa confectioneze acte de identitate fictive."
_________________
informatia inseamna putere