The_Spy
Administrator
Data inscrierii: 08/Sep/2007
Mesaje: 102
|
 Trimis: 13/12/2007 02:11 Titlul subiectului: EVOLUTIA SPIONAJULUI |
 |
|
EVOLUTIA SPIONAJULUI
Odata cu dezvoltarea societatii se schimba si tipurile si genurile de spioni si agenti secreti, se modifica mijoacele, procedeele spionajului, volumul si proportiile activitatii serviciilor secrete.
Inca din primele decenii ale secolului al XX-lea, dintr-o activitate individuala, spionajul s-a transformat intr-o “stiinta” dependenta nu numai de militari, ci si de savanti, de specialisti cu inalta calificare si de cercetatori. In aceste conditii, figura centrala a spionajului si a serviciului secret a devenit acum organizatorul retelei de agenti. Bilantul de durata al unui serviciu de informatii depinde, in principal, de calitatea agentilor de a depende o munca sistematica si tenace, de a planifica meticulos si din timp operatiile urmatoare, de a prelucra si interpreta corect informatiile, de a reactiona cu promtitudine, atunci cand conditiile se modifica, de a valorifica datele obtinute, de a cuneaste psihologia adversarului si modul sau de viata, de a face, la nevoie, dovada unor infinite calitati si cunostinte.
Pana la cel de-al doilea razboi mundial se poate spune, fara a gresi, ca spionajul nu s-a remarcat prin modificari calitative notabile. Am putea zice, chiar, ca a ramas tributar unor conceptii si écheme promovate inca de la inceputul secolului, in care initiative personala si specularea unor vicii si slabiciuni omenesti constituiau elementele de baza. Este sfarsitul perioadei “romantice” a spionajului.
Prima inovatie in materia de spionaj au adus-o japonezii si hitleristii. In primul rand, prin rolul pe care l-au acordat serviciilor secrete (si actiunilor legate de acestea, cu mar fi, de exemplu, razboiul psihologic si sabotajul in pregatirea si ducerea unui conflict armat). In al doilea rand, prin inzestrarea aceptor servicii (fonduri, personal, pregatire). Si, in al treilea rand, prin conceptiile care au fost puse la baza activitatii aceptor servicii : spionajul total si supravegherea reciproca.
Ce-a de-a doua conflagratie mondiala, dupa prima faza de regrupare a fortelor, a oferit un teren propice verificarii noilor principii si metode ale spionajului. Dupa razboi, unele puteri occidentale s-au grabit sa recupereze arhivele si agentii nazista. Intreaga experienta a lui Canaris si Schellenberg a fost preluata, reconsiderata si adaptata noilor conditii si raporturilor de forta. Atunci cand razboiul s-a terminat, in tarile occidentalea inceput un alt razboi, un razboi al serviciilor secrete. Era, intr-un anume fel, o revolutie in spionaj, un conflict interior al organismelor de informatii, intre vechi si nou, intre statu quo si modernizare.
Iata, de pilda, ce spune, referindu-se la acest moment, unul dintre fostii conducatori ai C.I.A. : « Tara noastra s-a lansat in cel de-al doilea razboi mondial cu o conceptie puerila a spionajului tot atat de subtila ca aceea a unui copil de patru ani. Aveam un pumn de agenti, fara echipament si un dezgust congenital al meseriei de spion. Dar, la sfarsitul ostilitatilor nu numai ca ne-am format singuri propria pregatire, dar am fost in masura de a schimba complet regulile stabilite in acest domeniu de mai bine de 50 de ani. Necesitatea ne-a ajutat sa-i pregatim in serie pe spionii nostri. »
Experienta celui de-al doilea razboi mondial, si nu numai din acesti ani, ci si din perioada urmatoare, a fost bogata in concluzii pentru serviciile de spionaj. S-a constatat ca agentii secreti au nevoie de o pregatire si camuflare indelungate. In general, acestia nu sunt straini de tara in care activeaza. Sunt « investitii pe termen lung » cu avantaje si dezavantajele inerente. « Amatorismul » - valoros in unele ocazii – nu poate fi perpetuat. S-a facut simtita nevoia formarii de cadre permanente si temeinic pregatite. Dupa anul 1950 au aparut agenti secreti foarte bine pregatiti, mai ales sub aspectul cunoasterii limbilor straine si posedarii unui grad de cultura superior, care sa permita disimularea lor intr-o serie de functii : ziaristi, agenti comerciali, consilieri, oameni de afaceri si diplomati. Specialistii americani in acest domeniu au considerat ca o necesitate recrutarea viitorilor agenti din randul studentiilor si cadrelor didactice ale facultatiilor. Solutia a fost sortita esecului, soldandu-se cu scandaluri de mare rasunet, astfel incat, pana la urma, ideea a fost abandonata.
Imediat dupa 1945, reteaua de informatii a Germaniei hitleriste a fost preluata si inglobata de serviciile secrete ale unor tari occidentale, mai ales reteaua “cenusie” a lui Gehlen a furnizat multi “specialisti”. Au fost recrutati agenti si din lagarele de transfugi, din randurile unor partide politice de dreapta din tarile capitaliste.
Revolutia tehnico-stiintifica a avut consecinte din cele mai benefice asupra spionajului. A inceput sa fie folosita tehnica de varf, de la avionul supersonic, inzestrat cu o aparatura ce face posibila fotografierea de obiecte de marimea unui muc de tigara, si pana la miniaturizarea aparatelor de inregistrare si transmitere de d dimenisunea unui bob de orez. Au aparut in circuitul informatiilor computerele pentru codificarea si descifrarea mesajelor, perfectionarea « detectorului de minciuni » si punerea la punct a unui dispozitiv de « citire » a gandurilor.
Fondurile alocate spionajului au capatat o dimensiune nebanuita. Agentia americana « United Press International » dezvaluia ca bugetele serviciilor de informatii ale Statelor Unite se ridicau anual la circa 17 miliarde de dolari si chiar si mai mult. Si asta in trecut, actual, depasind sume enorme.
O trasatura importanta a spionajului ce a capatat-o spionajul a fost extinderea activitatii de pep amant in spatiul aerian si extraterestru. Spionajul de la mare distanta a devenit elementul central, mai ales pe plan militar. O caracteristica a sa o constituie insa faptul ca nu este accesibil decat marilor puteri. Spionajul se contopeste tot mai mult cu activitatea propriu-zisa de subminare a independentei tarilor in curs de dezvoltare, pentru acapararea de noi piete de desfacere, pentru acumularea de materii prime, in folosul marilor trusturi si monopoluri din tarile occidentale.
Aceasta « tehnologizare » a spionajului a fost extrem de complexa mai ales pe perioada razboiului rece, insa o data cu caderea comunismului si a zidului Berlinului, agentiile secrete americane au inteles si au reconsiderat valoarea informatiilor HUMIT, adica a informatiilor culese de agenti, de oameni.
O alta importanta schimbare in viziunea serviciilor secrete a constituit-o si 11 septembrie 2001 si lupta contra terorismului.
Unele fragmente luate din cartea Enigme ale Razboiului Secret – Paul Stefanescu |
|
FAQ
Cautare
Membri
Grupuri
Inregistrare
Profil
Mesaje private
Autentificare