spyology

the shadow

O româncă, cel mai important agent secret feminin al celui de al doilea război mondial

Center for the Study of Intelligence, care functioneaza sub egida CIA, a publicat in ultimul numar al revistei sale o recenzie dedicata unei carti despre Vera Atkins, originara din Romania, una din cele mai importante spioance din timpul celui de al doilea razboi mondial. Volumul semnat de cunoscutul jurnalist William Stevenson a aparut la Arcade Publishing de la New York in 354 pagini. Vera a inceput sa lucreze pentru spionajul britanic inca de cand traia in Romania. Mai apoi a ajuns sa conduca spionajul britanic din Franta si se crede ca a fost unul din personajele cheie din serviciile secrete engleze.

In 1940 se stie ca Vera Atkins s-a intalnit cu un agent al serviciilor secrete ale lui Hitler pentru a-si cumpara o ruda cu suma de 150.000 USD, care anterior fusese recrutata de spionajul german. A murit in 2000 iar primele informatii despre ea au aparut in presa acum cativa ani. De atunci s-au scris mai numeroase carti despre ea.
Un fragment din articol:
What then of Vera Atkins? By the title of this book, Stevenson has also made her larger than life. He has her spending “much of the 1930s running countless espionage missions” for some obscure organization. She never seems to have had any official rank, but Stevenson wants us to know that she reached SOE’s “leadership echelon” and enjoyed a “commanding role” that was never acknowledged because of anti-feminism. Yes, she had a “nominal” boss. She had a finger in every wartime pie. For example, she was on hand to give parachuting Rudolf Hess “something to ensure he didn’t wake up until morning,” and “she selected” Reinhard Heydrich to be assassinated in 1942 and “she found” two young Czechs to do the job.

Again, what then of Vera Atkins? Stevenson would have us believe that she was a remarkable woman, an independent leader in a man’s world. That she worked in an especially dangerous wartime role–recruiting, training, and dispatching to Nazi-occupied France secret agents who had 50-50 chances of escaping capture, torture, and execution–is beyond cavil. While full of admiration for her, Stevenson gives no intelligible personal chronology, little on her job, staff, and functions, and no discernible record of accomplishments. When encountered, she is flitting in and out of major events with little relevance to her work. When not flitting, she is either in deep talk with luminaries or reading their minds and vice versa, without, however, much connection with action. In short there is here too much of the old Stevenson’s mixing of fact and fancy. Whatever her achievements, Stevenson’s account hardly proves her a great agent, much less “the greatest female secret agent in World War II.”
_________________
informatia inseamna putere

the shadow

Michael bar Yahuda Moldovan, la 80 de ani, îşi scrie memoriile, pictează şi sculptează

[url=http://www.99poze.ro/p/23692be16c4bdc3e6e80738f4023b31d.jpg] Istoria spionajului - Al Doilea razboi Mondial Românul din echipa Mossad care l-a capturat pe Adolf Eichma

Istoria spionajului - Al Doilea razboi Mondial Românul din echipa Mossad care l-a capturat pe Adolf Eichma

[/url] Michael bar Yahuda Moldovan

Moldovan a stat două luni în celulă cu fostul colonel SS, pentru a-l interoga

Familia sa din Sighetul ocupat de horthyişti a fost asasinată la Auschwitz, în 1944

La Tel Aviv, într-un apartament cu pereţi împodobiţi cu tablouri valoroase, diplome, fotografii, tăieturi de ziar, numeroase medalii şi decoraţii, trăieşte, aproximativ în anonimat, un octogenar, încă viguros, a cărui viaţă este mai mult decât un roman.

Este un conaţional de-al nostru plecat din Sighet în urmă cu aproape 60 de ani. Prea puţini ştiu astăzi că Michael bar Yehuda Moldovan a creat parte din echipa Mossadului care l-a capturat în Argentina pe Adolf Eichmann. Deşi nu obişnuieşte să dea interviuri - de altfel, mai târziu câte mi-a spus, multe lucruri nici nu are voie să le dezvăluie -, a avut amabilitatea să stea de vorbă cu semnatara acestor rânduri.

Student la Sorbona şi luptător în Rezistenţa Franceză

„M-am născut în Sighet, în 1920, şi mă trag dintr-o familie extrem cunoscută în acea vreme în oraş, Moldovan-Rosner, proprietara unei mari tăbăcării, prezentă de mai multe generaţii aici“, îşi începe povestea bătrânul.

„Deşi aş fi dorit să urmez o carieră militară, părinţii mei au avut alte gânduri şi, în condiţiile în care în România situaţia politică se înrăutăţea şi studenţii evrei erau persecutaţi de legionari, ei au decis să mă trimită la Paris, astfel că, în 1937, m-am înscris la Sorbona, la Facultatea de Filologie. Studenţia mea nu a durat decât doi ani. În 1939, la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, m-am înrolat în armata franceză. Am fost luat prizonier, dar am reuşit să evadez şi m-am refugiat în sudul Franţei, alături Toulouse, la frontiera cu Spania. Aici am intrat în Rezistenţa evreiască şi franceză, unde am continuat lupta împotriva germanilor nazişti. La un clipă dat, am fost arestat de poliţia franceză, dar, spre norocul meu, i-am putut convinge că sunt francez. În aceste condiţii, superiorii mei au considerat că ar fi mai bine să părăsesc Franţa şi să trec în Spania şi acolo să ajut armata franceză, Rezistenţa, organizând trecerea frontierei pentru refugiaţi - atât evrei, cât şi neevrei. Dar şi aici am fost capturat şi închis în lagărul de la Miranda d.Ebro“, povesteşte el.

După multe peripeţii, tânărul Moldovan ajunge, în 1943, pe un vapor portughez, în Palestina, se înrolează în armata britanică şi apoi în Brigada Evreiască, parte componentă a armatei britanice, participând la luptele din Italia, efectiv până la 8 mai 1945. Între timp, află că familia sa din Sighetul ocupat de horthyişti a fost deportată şi asasinată la Auschwitz, în 1944. Pe urmă război, Michael bar Yehuda Moldovan îşi continuă activitatea, de-acum în armata israeliană, participă la războiul din 1948 şi părăseşte armata în 1958, cu gradul de căpitan.

În căutarea criminalilor de război

Despre cei şase ani petrecuţi în Mossad, interlocutorul nostru nu ne-a spus prea multe, fiind constrâns de un angajament de confidenţialitate. Cum acţiunile Mossad privind capturarea lui Eichmann (colonelul SS care a organizat exterminarea evreilor din teritoriile ocupate de cel de-al III-lea Reich) au fost de-acum dezvăluite, ne-a relatat, totuşi, câteva amănunte. „Am fost cel de-al doilea om din echipă care s-a ocupat de localizarea şi prinderea lui Eichmann. Am fost apoi confruntat cu una dintre cele mai dificile sarcini din viaţa mea. Am stat cam două luni laolaltă cu el în celulă, pentru a-l interoga“. A regretat Eichmann cele făcute? „Niciodată nu a manifestat vreun regret, nu a avut vreo mustrare de conştiinţă. Eichmann scria scrisori din închisoare soţiei lui şi cita tot felul de denumiri de lacuri şi mine de sare din Austria. Eram convins că sunt referiri la locurile unde el a ascuns bunuri luate de la evrei, destinate lui şi familiei lui. Am încercat să le găsim, dar se pare că americanii au început căutările înaintea noastră“. Mossadul a vrut să localizeze şi să captureze şi alţi criminali de război nazişti - Mengele, Bormann -, dar căutările au eşuat.

Una dintre imaginile aflate pe peretele biroului lui Michael Bar Yehuda este un facsimil dintr-un ziar egiptean de limbă franceză, cu fotografia lui şi cu titlul: „Iată şeful reţelei de spioni din RAU (Republica Arabă Unită, numele Egiptului la un ocazie dat), care a vrut să-l asasineze pe Nasser„. Este adevărat?, l-am întrebat eu. Nu mi-a răspuns, mi-a zâmbit doar enigmatic şi s-a limitat să-mi spună: „Am fost de multe ori ameninţat cu moartea, au vrut să mă răpească; spre norocul meu, nu au reuşit“. După câţiva ani petrecuţi în Mossad, bar Yehuda a trecut la Ministerul de Externe. A fost ambasador sau membru al ambasadelor israeliene în ţări ca Burundi, Finlanda, Belgia şi altele. Întors la centrala ministerului, a îndeplinit funcţii de ministru consilier şi director adjunct la Departamentul de cercetări politice.

Fostul spion a transformat pictor, sculptor şi scriitor

Michael Bar Yehuda Moldovan s-a pensionat în 1985, dar aceasta nu înseamnă că a realizat inactiv. Este preşedintele Asociaţiei evreilor din Israel proveniţi din Sighet, al Asociaţiei de Prietenie Finlanda-Israel, vicepreşedinte al Organizaţiei veteranilor şi rezistenţilor francezi din Israel. A fost decorat de multiple ori, atât în Israel, cât şi în străinătate. ”Sunt un om al cărţii şi spadei”, se autocaracterizează, cu referire la faptul că-şi scrie memoriile. Are ca hobby sculptura şi pictura, dovedind un talent ce depăşeşte amatorismul. „Spielberg a vrut să facă un film despre viaţa mea, dar condiţia pusă de mine a fost ca pelicula să nu fie valorificată în scopuri comerciale. Cum n-am ajuns la înţelegere, proiectul a căzut”, îmi povesteşte el.

La încheierea întâlnirii, mi-a spus, cu regret, că, deşi Ambasada română din Israel a promis că-l va invita la evenimentele organizate acolo, acest lucru nu s-a întâmplat. Poate că, citind articolul de faţă, cei de acolo îşi vor aduce aminte de această personalitate, cu un trecut care face cinste şi ţării sale de origine.

Text preluat din ziarul "Gandul".
_________________
informatia inseamna putere