ONLINE COUNTER

the shadow

În perioada celui de-al doilea rãzboi mondial, poliþia românã, alãturi de alte instituþii de siguranþã naþionalã, mergînd pe filonul informativ al S.Sp.I., a anihilat o serie de organizaþii de spionaj maghiare, foarte periculoase, care activau pe teritoriul României. Rezultatele acelei munci informative ºi operative au fost raportate ºi Ministerului Afacerilor Strãine. Cea mai importantã organizaþie maghiarã de spionaj a fost cea condusã de Márton Ánton. Informaþiile cu caracter militar culese de Márton Ánton prin observaþii proprii, deduse din conversaþii sau comunicate lui de diferiþi agenþi, erau cifrate cu ajutorul cãrþii "Píszkos Fred Visszatér" (Întoarcerea mizerabilului Fred). Din aceastã carte, de la pagina 100, rîndul 6, se extrãgeau 13 litere ale alfabetului, astfel încît acestea sã nu se repete. Ele erau scrise în ordinea extragerii, apoi numerotate în ordine alfabeticã cu numere de la 1 la 13. Presupunînd cã literele extrase erau: s, d, o, r, v, t, i, b, m, c, z, a, l, numerotate cu cifre de la 1 la 13 în ordinea lor alfabeticã, se obþinea urmãtorul ºir de numere: 10, 4, 8, 9, 12, 11, 5, 2, 7, 3, 13, 1, 6. Aceastã serie numericã era cheia cu care Marton Ánton îºi cifra mesajele pe care le transmitea. Presupunînd cã trebuia transmis mesajul: "În ziua de ºase iulie a.c., la o jumãtate de orã dupã ce am terminat legãtura cu Budapesta, am fost arestat de poliþie", pentru cifrarea lui se proceda dupã cum urmeazã: pe o foaie de hîrtie, de preferinþã cadrilatã, era scrisã cheia, fiecare cifrã într-un pãtrãþel. Apoi se haºura, începînd din rîndul corespunzãtor cifrei 1, cîte un pãtrãþel în fiecare rînd, coborînd de la dreapta spre stînga, astfel:
Dacã mesajul era mai mare, depãºind haºurarea ultimului pãtrãþel dinspre stînga, se continua haºurarea în sens invers, de la stînga la dreapta.
Mesajul care urma a fi transmis era scris sub cheie în linii orizontale, astfel încît sã existe o literã sub fiecare cifrã, pãtrãþelele haºurate fiind sãrite:
Dupã aceea, se extrãgeau grupe de cîte cinci litere, începînd din coloanele corespunzãtoare cifrei 1, continuîndu-se cu coloana corespunzãtoare cifrei 2 º.a.m.d. Se obþin, în cazul analizat, grupele de litere: orrra, aeprtea, ttsse, nimun, ufeda, eagai, atsle, aeeiz, uapad, opilt, atuso, ieudi, cmdae, teeal, uiace, dtace, uttxx. Pentru completarea ultimei grupe, în cazul în care aceasta nu se putea forma din cinci litere, se adãuga, pînã la completare, o literã oarecare, de obicei, din ultimele litere ale alfabetului, x în cazul de faþã. Aceste grupe formau mesajul, care se transmitea prin alfabetul Morse, cu ajutorul unui aparat de radio-emisie. Cel care recepþiona mesajul îl decodifica. Mai întîi, proceda la numãrarea grupelor de cîte cinci litere, în cazul exemplificat, 19, numãr care, împreunã cu numãrul telegramei, forma o grupã separatã care era transmisã o datã cu mesajul. Cel care recepþiona mesajul lua aceastã grupã separatã, din care extrãgea numãrul grupelor, 19 în exemplul analizat. Numãrul 19 era înmulþit cu 5, numãrul literelor dintr-o grupã, rezultînd numãrul 95, care reprezenta, în acest caz, numãrul total al literelor din mesaj. Împãrþea numãrul 95 la 12 - numãrul literelor corespunzãtoare de 13 cifre, mai puþin cifra haºuratã, rezultatul împãrþirii fiind 7, rest 11. 7 reprezenta numãrul ºirurilor complete (12 litere plus cifra haºuratã), iar restul împãrþirii, numãrul 11, reprezenta un ºir incomplet. Pe aceastã bazã se construia un careu care trebuia sã includã ºapte rînduri complete, adicã a 13 pãtrãþele fiecare rînd, respectiv un rînd incomplet. Deasupra careului se scria cheia extrasã din cartea "Piszkos Fred Visszater" (Întoarcerea mizerabilului Fred), pagina 100, rîndul 6. În careu se haºura cîte un pãtrãþel din fiecare rînd orizontal, începînd din coloana corespunzãtoare cifrei 1, de la dreapta la stînga, întocmai ca la cifrare. Apoi, se luau grupele de cîte cinci litere ºi erau aºezate, conform ordinii în care au fost transmise, în coloane, începînd cu coloana corespunzãtoare cifrei 1 ºi continuînd în ordine crescãtoare:
Se obþinea astfel, cu migalã ºi multã atenþie, decodificarea mesajului transmis. Mesajul era descifrat prin citirea pe orizontalã, începînd cu rîndul 1 ºi continuînd, în ordine, pînã la sfîrºit. Indicativul cu care Márton Ánton era apelat de Centrala Serviciului de Spionaj Maghiar de la Budapesta era permanent, fiind format din grupul de litere "P.I.S." ºi reprezenta iniþialele tipografiei la care a fost tipãritã cartea amintitã. În schimb, indicativul cu care Márton trebuia sã rãspundã era de fiecare datã altul. Era format pe baza aceleiaºi cãrþi, grupul de pagini 101-131 (cîte o paginã pentru fiecare zi a lunii). Spre exemplu, dacã transmisia se realiza în ziua de 17 a lunii, atunci indicativul de rãspuns se forma din prima ºi ultima literã a primului rînd de la pagina 117 a cãrþii. În momentul în care Márton Ánton era în pericol de a fi descoperit de autoritãþi în timpul activitãþii, trebuia sã dea ca semnal de avertisment indicativul cu care era apelat de centralã: "P.I.S.". Descoperirea unui asemenea cifru ºi a indicativelor folosite reprezenta o realizare de importanþã maximã pentru organele de siguranþã naþionalã. Au fost deconspirate astfel planurile antiromâneºti ale spionajului maghiar ºi evitate numeroase consecinþe periculoase. În dorinþa de a-ºi constitui în România o reþea cît mai bine organizatã, spionajul englez, prin intermediul legãturilor pe care le-a avut cu statul ungar, i-a solicitat acestuia, la un moment dat, sã-i punã la dispoziþie o parte din reþeaua sa informativã. În acest scop, în noiembrie 1941 a venit la Timiºoara Adela Visnovitz, sosind direct de la Istanbul. Pentru a-l atrage în serviciile sale, Adela i-a oferit iniþial lui Márton suma de 100.000 de lei. În discuþiile avute cu Adela Visnovitz, Márton sublinia cã "adevãrata misiune, mare ºi principalã, o are de executat în Ungaria", "cã formarea organizaþiei din Timiºoara ºi îndemnul la omorîrea Mareºalului Antonescu, Conducãtorul Statului, sînt lucruri mici faþã de însãrcinarea atît de mare pe care o avea de executat în Ungaria". Adela a fãcut imprudenþa sã-i deconspire lui Márton adevãrata sa misiune. Acesta, gîndindu-se, duplicitar, ºi la periclitarea relaþiilor ungaro-germane, a trecut frontiera clandestin pe la Turnu (Arad) ºi a plecat la Budapesta, unde a deconspirat-o pe Adela maiorului Szyrti. Ca urmare, Serviciul de Spionaj Maghiar a arestat-o pe Adela cînd aceasta a sosit în gara Budapesta. Concomitent, Márton Ánton, retrimis în România, a intrat în legãturã directã imediatã cu reprezentanþi ai poliþiei germane, de existenþa cãrora la Timiºoara ungurii aveau cunoºtinþã. Márton a denunþat-o pe Adela, inclusiv cu scopul de a înãspri relaþiile germano-române: cum cã în Banat ar activa o organizaþie de spionaj englezã care are legãturi cu teroriºtii sîrbi. Organele germane, neputînd ajunge pe cale informativã la concluzii valabile în ce priveºte activitatea acelei presupuse organizaþii, au sesizat S.Sp.I cã în Timiºoara ºi Banat ar activa o organizaþie teroristã anglo-sovieticã, indicînd ca factori principali doar pe Adela Visnovitz ºi pe Bindasz Elena, cerînd cercetarea celei din urmã. Cum S.Sp.I. avea cunoºtinþã despre vizitele pe care Adela le fãcuse la Timiºoara ºi cum din supravegherea ei de pînã atunci reieºea cã era în legãturã cu Márton Ánton, identificat ca agent maghiar încã din octombrie 1941, cînd venise în legãturã cu rezidentul de spionaj de la legaþia maghiarã, nu trece la cercetãri imediate, ci comunicã organelor germane cã sub camuflajul pretinsei agenturi anglo-sovietice se ascundea, de fapt, o organizaþie de spionaj maghiarã.
_________________
informatia inseamna putere

the shadow · Trimis: 26/09/2007 12:08 Titlul subiectului: Istoria spionajului. STASI vs BND

Reteaua de informatori a Germaniei de Vest in RDG numara 10.000 de informatori, pe cind STASI se baza pe numai 6000 de agenti. Ambele tari au recurs in completare la spionajul turistic.

Intre formarea RFG in 1949 si caderea Zidului Berlinului 40 de ani mai tirziu, serviciile secrete din Germania de Vest (BND) au recrutat mai mult de 10.000 de cetateni est-germani, potrivit istoricului Matthias Uhl. Numarul, foarte mare, este primul publicat pe aceasta tema, dupa cum afirma un responsabil al arhivelor STASI, politia secreta a RDG. STASI a recurs intre 1949 si 1989 la circa 6.000 de informatori vest-germani si 20.000 de est-germani, potrivit arhivelor STASI. BND a informat liderii RFG ca un zid urma sa fie ridicat in Berlin, dar "politicienii au refuzat sa creada", a spus Uhl. Din 1955, mai mult de 4.000 de germani din Est informau RFG, observind mai ales 482 instalatii militare sovietice din RDG, informind despre situarea lor exacta, echipamente si miscarile trupelor. Doar citeva sute erau totusi spioni adevarati, in serviciu activ, a subliniat Uhl.

Pentru a recruta, serviciile secrete vest-germane au "reactivat foste contacte ale Wehrmacht", armata germana. Recrutarea a continuat dupa construirea Zidului in 1961. Agentii primeau intre 50 de marci si citeva mii, potrivit studiului. In general transmiteau informatiile prin posta, in "scrisori tip «pentru Matusa Emma», pregatite de BND", folosind cerneala invizibila pentru a ascunde mesajele. STASI a descoperit aceasta practica dupa 1961 si a profitat pentru a-si induce in eroare inamicul cu informatii false, potrivit studiului intitulat "BND impotriva Armatei Rosii". Este citat cazul unui agent demascat, Karl B., profesor in virsta de 67 de ani condamnat in 1977 la 12 ani de inchisoare, dupa ce a spionat timp de 14 ani, impreuna cu sotia sa, 11 instalatii militare est-germane.

Serviciile secrete vest-germane foloseau si cetateni din RFG care isi vizitau rude in RDG. Acopereau costul calatoriei si plateau informatorii cu sume cuprinse intre 50 si 100 de marci, potrivit istoricului.
_________________
informatia inseamna putere

AdBot · Robotelul cu reclame Ce este AdBot ? Click aici

ONLINE COUNTER

VISITOR COUNTER