ONLINE COUNTER

the shadow · Trimis: 23/09/2007 03:48 Titlul subiectului: Binecuvantat de Dumnezeu.

Povestea spionajului incepe atunci cand D-zeu l-a trimis pe Moise sa spioneze in tara Canaan-ului. Dovada ca este o arta, sau meserie binecuvantata de D-zeu.
_________________
informatia inseamna putere

the shadow · Trimis: 26/09/2007 17:44 Titlul subiectului: Istoria spionajului. MIHAI CARAMAN.

Mihai Caraman (n. 11 noiembrie 1928, com. Oancea, judeþul Galaþi) este un general de securitate în retragere român, care a deþinut funcþia de director al Serviciului de Informaþii Externe în perioada 1990-1992.

În perioada 1958-1968, în calitate de ºef al rezidenþei de spionaj din Paris, a organizat ºi condus aºa-numita "reþea Caraman", care a reuºit sã sustragã ºi sã aducã în þarã unele documente din Cartierul General al NATO, provocând daune grele Alianþei Nord-Atlantice. Asupra lui Mihai Caraman a planat bãnuiala cã ar fi lucrat ºi pentru KGB, deoarece a fost singurul ofiþer al Securitãþii decorat de KGB pentru rezultate excepþionale împotriva NATO.

În 1968, o parte dintre agenþii recrutaþi de Caraman au fost deconspiraþi, iar ofiþerul român a fost retras în þarã, unde a deþinut mai multe funcþii de comandã în structurile de spionaj devenind ºi ºeful diviziei de contrainformaþii de la Direcþia de Informaþii Externe.

Dupã defectarea generalului Ion Mihai Pacepa, din 1978, Mihai Caraman a fost detaºat în funcþii neimportante ºi, în final, în 1979 a fost trecut în rezervã.

Dupã evenimentele din decembrie 1989, în ianuarie 1990 generalul Caraman a fost reactivat ºi a fost numit ºef al Centrului de Informaþii Externe, centru care a devenit ulterior Serviciul de Informaþii Externe.

În 1992 Manfred Woerner, secretarul general al NATO, a anunþat cã nu va vizita Bucureºtiul atât timp cât Caraman va conduce SIE, deoarece considera cã o persoanã care a spionat împotriva NATO este incompatibilã cu funcþia de ºef al serviciului de spionaj al unei þãri care fãcea demersuri de aderare la NATO.

Ca urmare a acestui "ultimatum", la 22 aprilie 1992 preºedintele Ion Iliescu a aprobat "cererea" lui Caraman de a se pensiona, ºi l-a avansat la gradul de general colonel.
_________________
informatia inseamna putere

the shadow

In 1969 adjunctul lui Caraman la Paris, locotenent colonelul Ion Iacobescu, a cerut azil politic in SUA. Curand, Roussilhe si Imre au fost arestati de organele franceze. In 1972 a aparut la Paris cartea Reteaua Caraman, care a dezvaluit ca acesti agenti, recrutati de DIE "au zdruncinat NATO din temelii."
Generalul Mihai Caraman este singurul ofiter de informatii din blocul estic, care a reusit penetrarea totala a NATO, prin recrutarea sefului arhivei secrete.
Yves Bonnet, seful DST-ului (Directia Securitatii Teritoriului) francez (acum senator),arata ca doar schimbarea planurilor de perspectiva ale NATO pana la sfarsitul anilor 1980, cuprinse in miile de documente pe care Rousilhe le-a dat retelei Caraman, a costat Alianta Atlantica patru sute milioane de dolari. Tot Bonnet sustine ca cei din conducerea Aliantei Nord Atlantice l-au declarat pe Ion Iacobescu, care era (si continua sa fie) condamnat la moarte de Bucuresti, "eroul care a salvat NATO." Nu e un caz singular cand un defector din serviciile de informatii romanesti este considerat erou (vezi I.M.Pacepa).
_________________
informatia inseamna putere

the shadow · Trimis: 27/09/2007 00:08 Titlul subiectului: Istoria spionajului. Mihai Caraman.

Un coleg de breasla al generalului Caraman, vorbind despre acesta:
In sistemul NATO s-a intrat pe doua cai. Nu a intrat numai Securitatea, a intrat si Directia de Informatii a Armatei. In noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, ofiterul nostru din NATO ne-a informat ca Alianta a alarmat Flota a VI-a si fortele din Europa pentru o interventie impotriva Romaniei. Concomitent, cei de la Tratat ne-au informat ca Tratatul de la Varsovia s-a alarmat. Urma sa facem fata din doua parti. Securitatea nu a patruns in NATO numai prin Reteaua Caraman, ci si prin altele. Dar, in principal, Reteaua Caraman a fost faimoasa, incat s-au scris carti despre ea. Maiorul Caraman era de o inteligenta deosebita, de o cultura deosebita. Era un diplomat foarte elegant si frumos, cu un mare succes la doamne. Avea si o sotie frumoasa, actrita - acum este profesoara de actorie la I.A.T.C. Se invarteau in mediile diplomatice si putini banuiau ca acel filfizon era de fapt seful unei retele de doua sute de spioni romani care au patruns in NATO si au furat cateva tone de documente ultrasecrete. Au carat acele documente in tara, din tara au plecat catre Uniunea Sovietica, la Tratat, si in momentul in care un general sovietic a tradat si a spus ca documentele veneau din Romania, s-a dat alarma la contraspionajul francez si american. In cateva ore, au iesit din Franta si tarile adiacente doua sute de agenti (romani), care au revenit numai cu hainele de pe ei. S-au intamplat si chestiuni bizare. De exemplu, aveam un maior - acum nu mai e secret - care in fiecare zi mergea la raport: "Nevasta-mea de ce nu e reabilitata? Eu sunt ofiter, am fost in misiune, iar nevasta-mea a fugit aparent!". De fapt, il insotise pe el: era un ofiter acoperit prin "fuga". Ea era profesoara si n-o puteau angaja pe motiv ca... a fost fugara in Franta! Cam aceasta despre eroul Caraman...
_________________
informatia inseamna putere

the shadow

Cind s-a aflat ca generalul De Gaulle urma sa vina la Bucuresti in vizita oficiala, in mai 1968, autoritatile romane au intrat in panica. Fiindca nu era vorba despre un sef de stat fara probleme, ci despre unul pe care dusmanii lui incercasera deja sa-l asasineze. Se stia ca ii placea sa se amestece cu multimea si nu era deloc o treaba usoara sa i se asigure paza in atari conditii. Nu vedea bine, ceea ce ingrosa pericolul. in fine, nu avea nici ceea ce se cheama o sanatate de fier. Pe scurt, aceasta vizita ii ingrozea pe romani. Caraman a fost atunci insarcinat cu securitatea lui De Gaulle. S-a petrecut cu acest prilej un lucru inimaginabil: patronul unei retele de spionaj in activitate a cedat temporar comanda echipei adjunctului sau, si anume lui Iacobescu, in timp ce el organiza in tara lui paza sefului unui stat pe care il infiltra de noua ani pina in propria lui gospodarie si defila alaturi de acest sef de stat pe marile artere ale Bucurestiului...Prin vocatie, acest as al spionajului amintea de Richard Sorge, superspion sovietic in misiune la japonezi in al doilea razboi mondial. in privinta caracterului, a fost comparat cu Russel Harold Adrian Philby, infiltrat timp de 27 de ani in serviciile secrete britanice si lucrind de fapt pentru URSS. Prin eficienta, l-a depasit pe colonelul rus Rudolf Abel, care actiona in Statele Unite. Prin devotamentul sau ideologic, amintea de comandourile Cominternului plecate de la Moscova in 1920 pentru a lua cu asalt lumea.Allen Dulles a cunoscut bine oameni din categoria lui Mihai Caraman. ii bintuiau cosmarurile pe vremea cind se afla la conducerea CIA: «Acesti specialisti indoctrinati cu convingeri politice si ideologice sint supusi unei discipline rigide de-a lungul intregii lor cariere. Ies dintr-o universitate cu reguli de fier. Apartin unei elite cu privilegii si puteri mari. Toti cei care pleaca in misiune in strainatate capata mai intii experienta contraspionajului la ei acasa. Prin urmare, sint familiarizati cu mentalitatea vinatorilor de spioni. Cind isi conduc propriile lor retele pe teritoriu strain au mai multe sanse sa anticipeze si adesea sa dejoace manevrele celor care-i socotesc pe ei in acel moment un posibil vinat».
_________________
informatia inseamna putere

the shadow · Trimis: 27/09/2007 03:30 Titlul subiectului: Istoria spionajului. "Felix".

Un agent al spionajului romanesc putea comanda mafiei americane asasinarea ori rapirea unor defectori.
Una dintre cele mai spectaculoase actiuni ale spionajului romanesc este legata de numele agentului Alexandru Scarlatescu, racolat de catre Directia de Informatii Externe (DIE) din cauza slabiciunii pe care omul a avut-o pentru o femeie. Luna trecuta, purtatorul de cuvant al CIA spunea ca vor aparea pe Internet dosarele fierbinti legate de tentativele de asasinare a unor lideri politici, precum si despre alte operatiuni, de regula ilegale, numite ironic "Bijuteriile de familie". DIE are si ea "pretioase bijuterii de familie". Asemenea CIA, spionajul romanesc a lucrat atat cu mafia italiana, cat si cu cea americana, fara a se gandi o clipa la etica si echitatea comunista predicata in permanenta de propaganda vremii muritorilor de rand. Insa, spre deosebire de CIA, Securitatea a fost zgarcita atunci cand a trebuit sa-i plateasca Mafiei pentru lichidarea unor defectori, chiar daca asemenea operatiuni aveau girul lui Ceausescu. Ori poate a fost vorba doar despre indecizie in momente-cheie.

In 1978, la Bucuresti a aterizat un anume Fred Kolman. In pasaportul sau, prezentat vamesilor de la Otopeni, scria ca este cetatean american.
In realitate, se numea Alexandru Scarlatescu, iar in dosarele secrete ale spionajului romanesc era consemnat drept "Felix".
Prima intalnire a lui Kolman, dupa sosirea sa in Romania, a fost cu un ofiter DIE, colonelul Corneliu Rizu, caruia i-a dat o veste proasta. CIA era la curent cu faptul ca lucrase ani de zile pentru spionajul romanesc. In limbajul specific, Scarlatescu era ceea ce se numeste un "agent intors". Rizu n-a avut replica. De fapt, nici nu avea ce spune. Pentru DIE, Alexandru Scarlatescu, alias Fred Kolman, nu mai facea doua parale.
Aventura lui Scarlatescu incepuse cu opt ani in urma, dupa ce o cunoscuse pe focoasa Vasilica Teodoru din Bucuresti.

Scarlatescu devine Kolman
Inainte ca sovieticii sa controleze in totalitate Romania, Alexandru Scarlatescu reusise sa paraseasca definitiv tara. Decizia sa fusese luata in momentul in care si-a dat seama ca politia o sa-i puna oarece intrebari suparatoare despre o dubioasa afacere cu piei de vita exportate in Turcia. La Viena, omul nostru a cunoscut o evreica scapata cu viata dintr-un lagar nazist. Intre cei doi s-a infiripat o poveste de dragoste, insa nu numai atat. Femeia i-a inlesnit romanului obtinerea documentelor unui evreu trecut la cele vesnice. Astfel, Scarlatescu devine peste noapte Fred Kolman. Ulterior, cei doi se casatoresc si pleaca in SUA. Aici, ajutat si de rudele sotiei sale, Scarlatescu incepe sa puna pe picioare o mica afacere. Apoi altele, din ce in ce mai profitabile, insa la limita legalitatii. Dupa ce deschide un lant de restaurante si cluburi de noapte de succes, Kolman intra si in relatii din ce in ce mai stranse cu mafia americana - Cosa Nostra.

Amor cu nabadai
Afacerile cu restaurante i-au adus bani buni lui Scarlatescu, alias Kolman, care, in zece ani, ajunge posesorul unei averi considerabile. Evident ca si apropierea sa de mafia americana a avut un rol important. Numai ca viata conjugala devine din ce in ce mai tensionata. Nervii femeii cedau foarte des si, la un moment dat, a cazut prada alcoolului. Principalul motiv: traumele psihice din perioada petrecuta in lagarul de exterminare nazist.
Probabil ca acesta a fost motivul pentru care Scarlatescu s-a hotarat sa mai schimbe decorul si sa se intoarca in Romania.
La Bucuresti, o cunoaste pe Vasilica Teodoru, alaturi de care incepe sa bata marile restaurante. Cand cei doi se plictiseau, plecau sa toace banii la Sinaia ori Predeal, impreuna cu o prietena a Vasilicai, la fel de focoasa. Nu trece mult timp si Kolman intra in atentia Securitatii, care-l banuia de spionaj. Insa agentii contraspionajului romanesc s-au rezumat doar la filaj discret, mai ales ca nu aveau nici o dovada. De fapt, nici nu exista vreuna.

Cu spatele la zid
Indragostit lulea, Scarlatescu vine din ce in ce mai des in Romania. Era decis sa-si scoata iubita din tara, insa nu reusea sa obtina un pasaport pe numele ei. Asa ca procura unul pe care aplica fotografia Vasilicai. La punctul de frontiera Vama Veche, cei doi sunt retinuti. Documentul american al femeii fusese prost masluit. Dar nu doar acesta a fost motivul opririi din drum. La acea vreme, erau strict monitorizate intrarile si iesirile strainilor. Cum sa paraseasca un om Romania daca de fapt nu intrase in tara pe la vreun punct de frontiera?
Chiar daca, prin absurd, vigilenta vamesilor putea fi inselata, cei doi tot nu puteau parasi tara. Sora lui Kolman tocmai divulgase autoritatilor romane atat planul de scoatere din tara a Vasilicai, cat si faptul ca el era roman.
Din acel moment, cuplul se afla cu spatele la zid. Faptul ca barbatul era cetatean american nu-l ajuta cu nimic, putea fi acuzat de infractiuni de drept comun, drastic pedepsite in acea perioada.
Cat au durat negocierile cu Securitatea, care a preluat ancheta legata de trecerea frauduloasa de frontiera a Vasilicai cu complicitatea lui Kolman, nu se stie. Cert e ca, la inceputul anilor "70, Scarlatescu acceptase sa lucreze pentru spionajul romanesc. Modul in care s-a comportat ulterior dovedeste ca agentul "Felix" chiar si-a luat rolul in serios.

Lichidare ori rapire
Primele misiuni ale lui "Felix" erau legate de obtinerea de informatii ce priveau imigrantii romani din SUA. Apoi a primit misiuni din ce in ce mai grele. Era vorba despre depistarea ofiterilor de Securitate defectori, stabiliti in America, pe care autoritatile de la Bucuresti ii condamnasera la moarte. Unul dintre cei gasiti de catre "Felix" a fost Constantin Rauta, fost spion DIE, condamnat la moarte in Romania pentru dezertare. Insa nu doar depistarea unui anumit defector era importanta pentru Securitate, ci, in primul rand, relatiile lui Felix cu mafia americana. Cel putin asta reiese dintr-o marturie a colonelului Ion Tanasescu, care spunea ca Dorel Mocanu si Ion Visan, ambii colonei, au avut ideea sa-l foloseasca pe "Felix" pentru a da de urma unui alt spion roman care tradase Bucurestiul si trecuse in tabara adversa, Ion Iacob (Iacobescu). "A rezultat ca "Felix", prin intermediul legaturilor sale in reteaua mafiei americane, putea organiza o actiune, fie de lichidare fizica, fie de rapire si de transport pana in Romania", conchidea Tanasescu intr-o declaratie din 1978 data cu prilejul anchetei pricinuite de fuga generalului Ion Mihai Pacepa.

DIE da inapoi
Operatiunea de pedepsire a lui Iacobescu a fost abandonata pana la urma, chiar daca "Felix" asigura Bucurestiul ca atat lichidarea tintei, cat si rapirea acesteia sunt posibile. Mafia americana ceruse zeci de mii de dolari pentru punerea in aplicare a planului de razbunare impotriva lui Iacobescu, dar DIE n-a fost dispusa sa plateasca suma ceruta. Nu se stie cu precizie daca a fost vorba despre bani ori despre faptul ca o minte mai limpede din cadrul conducerii spionjului romanesc si-a dat seama ca toata actiunea se putea intoarce la un moment dat impotriva Romaniei.
Din fericire, nici lichidarea lui Rauta, al carui dosar de urmarire purta numele RIC~, nu a fost dusa la indeplinire. Chiar daca a fost depistat de catre Felix la New York, Bucurestiul nu a vrut sa plateasca suma ceruta pentru rapirea sau lichidarea fostului spion. "Felix" nu doar ca a descoperit adresele celor condamnati atunci de Securitate sau ca putea apela la "serviciile speciale" ale mafiei, dar a pus umarul si la dotarea serviciilor secrete romanesti cu aparatura de ascultare. Si asta gratis. Era vorba despre tehnica de interceptare in valoare de peste 50.000 de dolari, suma deloc neglijabila in acea perioada. Asta inseamna ca isi luase in serios rolul dat de DIE.

FBI si CIA intra pe fir
Steaua lui "Felix" a inceput sa apuna la sfarsitul lui 1976. Intors de la Bucuresti la New York, spionul afla ca a fost cautat de catre politie. De fapt, il cautau FBI si CIA. Cu agentii ambelor servicii, Scarlatescu, alias Kolman, a avut mai multe discutii fierbinti. Mai bine zis, a fost vorba despre interogatorii in toata regula. Americanii erau interesati de relatiile sus-puse ale lui Kolman din Romania, dar mai ales de modul in care fusese recrutat de catre Securitate. Printre ultimele informatii pretioase pe care "Felix" le-a transmis Securitatii a fost si aceea care se referea la avocatul Pamfil Riposanu, stabilit de multi ani in SUA. In opinia lui "Felix", Riposanu – care, peste cativa ani, va fi angajat de catre statul roman pentru a-i reprezenta interesele in procesul tablourilor intentat Regelui Mihai - era agent CIA. Cum si-a spalat "Felix" pacatele fata de americani, daca le-o fi avut cu adevarat, daca n-o fi jucat dublu tot timpul, nu se stie cu precizie. Insa, intoarcerea lui in Romania, in 1978, arata ca agentului DIE ori nu i s-au imputat foarte multe, ori a avut de transmis si alt mesaj Securitatii, in afara celui ca a fost "intors".
Urmele lasate de agentul Felix prin arhive scot insa la iveala un fapt important. Pentru a pune in aplicare lichidarea fizica a celor care au tradat-o, DIE intra in orice fel de combinatie, chiar si cu Mafia. Si asta chiar daca lichidarea unui defector nu aducea nici un beneficiu, ci doar spaima printre spionii care planuiau sa treaca in partea cealalta. Probabil ca acesta era si planul.

Epitaf pentru un spion

Documentele Securitatii, intocmite dupa fuga lui Pacepa, nu clarifica relatia lui Scarlatescu cu CIA, dar arata foarte clar ca el era o "sursa" importanta a spionajului romanesc. "A trecut prin mai multe tari (Scarlatescu-n.n.), intre care Austria si R.F. a Germaniei, in prezent fiind stabilit in SUA, unde este actionar. Din relatarile personale rezulta ca ar fi agent CIA. Are vaste cunostinte si relatii in randul mafiotilor si a fost folosit in actiunile organizate contra unor tradatori, foste cadre ale Directiei de Informatii Externe, intre care si in cazul Constantin Rauta. Tradatorul Ion Mihai Pacepa ii cunoaste bine situatia si actiunile pe care le-a intreprins. Dupa anul 1976, Felix a fost cercetat de catre FBI si CIA cu privire la deplasarile pe care le-a facut in Europa si scopul acestora."
Conform aceluiasi document, in momentul defectarii lui Pacepa, Felix se afla in Romania. Dupa plecarea sa in SUA, a fost lansata versiunea ca ar fi suferit un grav accident de circulatie. In incheiere, ofiterul a intocmit nota scrisa: "In decursul timpului, Felix a intrat in contact cu mai multe foste sau actuale cadre ale aparatului de informatii externe". Cert este un fapt: chiar daca agentul Felix nu era descoperit de catre americani ca lucreaza cu romanii, dupa fuga lui Pacepa din vara lui 1978, DIE tot nu-l mai putea folosi pentru ca existau toate sansele ca generalul sa-l fi deconspirat.
_________________
informatia inseamna putere

the shadow · Trimis: 27/09/2007 20:00 Titlul subiectului: Istoria spionajului. ONU si UNESCO

In 2003, Ian Davis si David Isenberg publica lucrarea cu titlul incitant Lunga istorie a spionajului la ONU. De fapt, chiar de la inceputurile sale, ONU a constituit, asa cum s-au exprimat unii analisti, un adevarat "magnet", o "tinta" predilecta pentru actiunile de penetrare ale diferitelor servicii de informatii. Astfel, chiar in cursul desfasurarii Conferintei de la San Francisco din 1945, care a pus bazele organizatiei, serviciile de informatii ale SUA au reusit sa intercepteze comunicarile secrete prin cablu ale majoritatii delegatiilor participante.

In 1960, secretarului general al ONU, Dag Hammarskjold, i-au parvenit unele date dupa care, in timpul crizei politice din Congo, au existat "scurgeri" de informatii chiar din interiorul organizatiei. Investigatiile au dus la identificarea unui echipament de ascultare instalat chiar in spatiul Cabinetului Secretarului General, unde aveau loc convorbiri confidentiale. Desi cazul era foarte grav, el nu a fost facut public, fiind considerat ca "o parte normala a vietii diplomatice"(?!).

Potrivit informatiilor oferite de "Arhiva Mitrohin", la care am mai avut ocazia sa ne referim, in 1969 rezidentura de spionaj sovietica de la New York a declansat "operatiunea Pressing", care a constat in instalarea de aparatura de ascultare in birourile folosite de Consiliul de Securitate al ONU.

O alta actiune declansata de KGB a fost "operatiunea Krab" care consta in instalarea de aparatura de ascultare chiar in biroul secretarului general al ONU, U Thant.

In perioada care a urmat, constienti de existenta acestor actiuni, diplomatii care isi desfasurau activitatea la ONU nu au avut alta solutie decat sa se... adapteze. In plin avant al tehnicii electronice, in mod paradoxal, de cele mai multe ori, au fost gasite solutii din cele mai rudimentare. Astfel, adesea, atunci cand aveau de discutat chestiuni de mare confidentialitate, membrii delegatiilor recurgeau la solutia de a stabili contactele in exteriorul cladirii Natiunilor Unite, in spatiile verzi din New York, mai ales in Central Park, sau in restaurante. Dar se pare ca nici aceasta "contramasura" nu a mai fost suficienta: in 1975, "Church Commitee" din SUA a dezvaluit faptul ca CIA plasa agenti vorbitori de limba rusa in apropierea spatiilor unde se aflau delegati sovietici care erau in stare sa afle continutul discutiilor doar dupa... miscarea buzelor acestor persoane. Bineinteles ca o asemenea metoda a fost abandonata atunci cand a fost pusa la punct aparatura de ascultare la distanta.

ONU - "sanctuar al spionajului"

Aceasta expresie, care poate parea foarte dura, este insa argumentata de unul dintre specialistii americani ai domeniului, Charles M. Lichenstein, in articolul Spionaj: folosirea ONU impotriva SUA, aparut in 1985, deci intr-o perioada de varf a Razboiului Rece. In afara folosirii de tehnica de ascultare, activitatea "diplomatilor-spioni" a ramas un mijloc de baza pentru desfasurarea de actiuni informative in interiorul organizatiei. Dupa aprecierea autorului citat, unul din trei diplomati sovietici sau ai statelor socialiste desfasurau actiuni informative, iar la ONU lucrau nu mai putin de 1.204 persoane, potentiali "agenti, spioni".

Iata cateva cazuri de asemenea "diplomati-spioni" la ONU, unii dintre ei cu pozitii inalte in ierarhia organizatiei:

n In 1971, cotidianul New York Times il demasca pe Vladimir Pavlicenko, directorul relatiilor internationale din Biroul de informatii al ONU, ca ofiter KGB.

n In mai 1978, Valdik Enger si Rudolf Chernyaye, ambii diplomati, functionari in aparatul ONU, au fost arestati de FBI sub acuzatia de a fi obtinut informatii clasificate referitoare la armele antisubmarin.

n Victor Lesiovski, o perioada indelungata consilier personal al secretarului general al ONU, U Thant, a fost ofiter KGB. Ofiter KGB a fost si reprezentantul permanent al URSS la UNESCO, Serghei Kudriavtev.

Exista, in ultima instanta, o explicatie pentru faptul ca ONU devenise un adevarat "front secret". In vreme ce, in cazul diplomatilor din ambasade, exista posibilitatea de a se refuza acreditarea atunci cand existau informatii ca acestia sunt "agenti legali", conform statutului sau, ONU nu are aceasta posibilitate.

Spion roman la UNESCO

Nu numai ONU, ci si organizatiile aflate in subordinea Natiunilor Unite au constituit "tinte" ale serviciilor de informatii din statele socialiste, din acest "front" neputand lipsi si Romania. Dupa ce se aflase in subordinea colonelului Mihai Caraman, pe linia activitatilor de penetrare a organismelor NATO, in 1966, Ion Iacob (Iacobescu) a devenit functionar international la UNESCO. Activitatea sa in acest organism a fost facilitata de relatiile intime pe care le intretinea cu secretara sa. Este posibil ca aceasta sa-l fi recrutat pe Iacobescu pentru serviciul de informatii englez. In tot cazul, in 1969, Iacobescu defecteaza, stabilindu-se in SUA. Iacobescu nu a venit cu mana goala, ci cu o lista cuprinzand nu mai putin de 11 "diplomati-spioni" de la Ambasada Romaniei de la Paris.

"Plosnite" la ONU

Intr-un articol publicat intr-o influenta revista de studii politice, Ion Mihai Pacepa, fostul sef al spionajului romanesc, ii imputa secretarului general al Natiunilor Unite de la acel moment, Kofi Annan (despre care se spunea ca stie foarte bine ca "peretii la ONU au urechi"), ca "vrea sa reformeze organizatia cu ajutorul comunistilor".

Adevarul este ca, si in perioada de dupa caderea "Cortinei de Fier", cazurile de activitati informative sau de influentare in cadrul ONU nu au incetat, ele denotand o implicare sporita a serviciilor de informatii vestice, mai ales a celor americane, in noul context politic.

In martie 2004, publicatia engleza The Observer publica un raport de investigatii care dovedea ca "National Security Agency" a SUA a initiat operatii de supraveghere secreta a telefoanelor si comunicarilor electronice ale unor diplomati din cadrul Consiliului de Securitate al ONU. A fost vorba de delegati ai anumitor state (Angola, Camerun, Chile, Mexic, Pakistan), iar informatiile (un "munte de date") priveau nu numai pozitia acestora in ceea ce priveste cea de a doua rezolutie referitoare la razboiul din Golf, ci si "pozitii de negociere, aliante", initiate de aceste delegatii. Potrivit raportului mentionat, scopul principal al acestei actiuni era de a permite SUA "sa-si atinga scopurile si sa fie ferite de surprize" in ceea ce priveste mai ales razboiul din Golf.

De fapt, inca in martie 2003, fusesera demarate actiuni de ascultare a convorbirilor telefonice ale secretarului general al ONU Kofi Annan de catre "National Security Agency" a SUA, in colaborare cu serviciile de informatii din Marea Britanie si Australia, deci cei mai apropiati aliati ai SUA in razboiul din Golf.

In mai 2003, Clare Short, membru demisionat din Cabinetul Marii Britanii, s-a referit intr-un interviu, la faptul ca serviciul de informatii al acestui stat "a spionat in mod regulat oficiali ai ONU". Cazul a declansat un scandal in presa britanica, premierul Tony Blair considerand ca "iresponsabile" declaratiile lui Clare Short. In acest context, televiziunea elvetiana a facut cunoscut ca o serie de "plosnite" (aparatura miniaturizata de ascultare) au fost descoperite si la sediul "Palatului Natiunilor" de la Geneva, fostul sediu al "Ligii Natiunior".

Asadar, se poate spune ca "cercul se inchide", iar, asa cum vom vedea si in urmatorul episod, "Razboiul Rece diplomatic" continua...
_________________
informatia inseamna putere

AdBot · Robotelul cu reclame Ce este AdBot ? Click aici

ONLINE COUNTER

VISITOR COUNTER