ONLINE COUNTER

The_Spy · Administrator Data inscrierii: 08/Sep/2007 Mesaje: 102

Razboiul psihologic este o parte componenta a razboiului modern. El a devenit o generalizare si permanentizare a violentei, un nou gen de arma: arma psihologica. El se circumscrie conceptului mai larg de influenta sociala. Influenta reprezinta un fenomen fundamental al vietii individuale si sociale, vizând modificarea atitudinilor si comportamentelor unor grupuri sau persoane.

Influentarea psihologica desfasurata de catre agresor este un tip special de influenta care se poate numi manipulare.

Numeroasele lucrari de specialitate n-au clarificat înca raportul exact dintre manipulare si razboi psihologic. Parerile merg de la sinonimia termenilor pâna la opozitia lor. Mai mult decât atât: în loc de razboi psihologic (termen la care se tinde a se renunta), se folosesc si alte concepte, cu acelasi înteles: lupta sau agresiune psihologica, operatii/actiuni psihologice sau chiar razboi informational.

Indiferent de denumire, aceasta noua forma de razboi a devenit tot mai eficienta iar ideea ca victoria poate fi obtinuta si fara arme, doar prin convingere – nu este noua, ea a însotit fenomenul militar dintotdeauna.

Nu este întâmplator ca zeul Ares, al razboiului, este înconjurat de zeitele discordiei, fricii si teroarei. Cunoasterea intuitiva a psihicului uman a fost exploatata la maximum pentru a hotarî soarta razboiului de partea celui mai viclean, mai siret, mai inteligent.

Înca acum multi ani în urma, Sun Tzu, renumitul gânditor antic militar proslavea arta manipularii prin dezinformare, înselare si dezbinare.

Sau binecunoscutul viclesug a lui Ulise, cu darul oferit troienilor: un cal de lemn în care erau ascunsi grecii ce aveau sa cucereasca orasul – întruneste toate conditiile unei manipulari moderne.

Nici geto-dacii n-au fost mai prejos în inventarea viclesugurilor pentru a induce în eroare adversarul cu privire la intentii sau la numarul luptatorilor.

În secolul nostru au aparut mijloace special destinate pentru utilizarea armei psihologice: radioul si presa si-au adus contributia mai ales în cele doua razboaie mondiale, ca apoi, televiziunea sa domine mass-media. Ea a devenit cea mai eficace arma de manipulare psihica, asa cum o demonstreaza conflictele din ultima perioada, în Balcani sau Irak.

Primul razboi din Golf a fost un succes total al tehnicilor de manipulare. Imaginile cu prizonieri au avut un impact emotional puternic asupra inamicului, scene ca acelea în care soldatii irakieni ieseau din adaposturile subterane si sarutau bocancii învingatorilor, au contribuit substantial la demoralizarea soldatilor irakieni si la predarea în masa a acestora (Stavre, I., 2004, pag. 107).

Al doilea razboi din Golf, în afara formulei de includere a jurnalistilor în cadrul unitatilor militare ce a dus la un nou model de manipulare prin transferul emotional de la soldati la jurnalisti, s-a remarcat prin cel mai acerb razboi al propagandelor, de ambele parti.

Mai convingatoare, fiindca a fost traita pe viu, este Revolutia din 1989, ce ne-a bulversat psihic cu tot felul de stiri, alarme false, zvonuri si dezinformari.

Ca urmare, s-a simtit nevoia crearii si la noi de structuri specializate pentru a oferi protectie psihologica si a se specializa în domeniul actiunilor psihologice. Este relevanta aparitia recenta a Manualului de operatii psihologice si cresterea gradului de interoperabilitate cu structurile similare ale NATO.

Toate evenimentele si conjuncturile tot mai diverse în care se desfasoara razboiul contemporan pun tot mai acut problema definirii sau redefinirii agresiunii psihologice si relevarea dimensiunii ei manipulative.

Exista mai multe definitii ale razboiului psihologic ce corespund doctrinelor politico-militare ale unor mari puteri sau organizatii.

Francezii au lansat conceptul de actiuni în câmp psihologic ce vizeaza doua nivele de organizare. Primul se refera la consolidarea psihomorala proprie prin actiuni de aparare sau protectie psihologica. Al doilea nivel cuprinde actiuni de demoralizare, intoxicare si dezinformare a inamicului (Hentea, C., 2002, p. 15).

Doctrina româneasca din 2001 aderase initial la o formula asemanatoare privind actiunile psihologice.

Definitia NATO pentru operatii psihologice (PSYOPS) la care a aderat si doctrina noastra militara în 2003, se refera la acele actiuni psihologice desfasurate în timp de pace, criza sau razboi, îndreptate asupra unor audiente inamice, prietene sau neutre, în scopul influentarii atitudinii si comportamentului acestora în vederea realizarii obiectivelor politice si militare (Hentea, C., 2004, p. 40).

În dictionarul american de termeni militari, razboiul psihologic se refera la folosirea planificata a propagandei si a altor actiuni psihologice, cu scopul de a influenta opiniile, emotiile si comportamentul grupurilor straine inamice, într-un mod care sa sprijine înfaptuirea obiectivelor nationale (Sima, T., 2004, p. 230).

Lasând la o parte faptul ca nu este prea clar ce se întelege prin obiective nationale, noua politica NATO pare ca vrea sa se departajeze de operatiile de înselare militara, de dezinformare, de minciuna, de propaganda.

Cu alte cuvinte, vrea sa dea o aura de rationalitate, de corectitudine, de nepartinire si de moralitate noului razboi psihologic. Dupa parerea mea, asta este tot o forma subtila de manipulare pentru a fi mai credibila.

Influentarea psihologica desfasurata de agresor, nu poate avea decât un singur sens, unul negativ (Hariuc, C., 1994, p. 28), deci, manipulativ.

Din cauza conotatiei negative pe care o are termenul de manipulare din perioada regimurilor totalitare, fasciste, agentii de influentare au facut tot posibilul sa mascheze acest scop major al agresiunii.

Manipularea este un tip special de influentare desfasurata de catre agentul agresor, ce-si urmareste în primul rând interesele, dar asta nu înseamna întotdeauna daune, prejudicii aduse victimei – tinta, mai ales în conditiile razboiului contemporan.

Conceptul în sine de manipulare lasa libertate de interpretare. Poate de aici provine toata confuzia terminologica sub care se analizeaza si comenteaza fenomenul razboiului psihologic.

Indiferent ce sens alegem, cel larg de influenta sociala de tip special sau cel restrâns, de influenta în discordanta cu interesele manipulatilor, razboiul psihologic are telul de a manipula.

Vorbim de manipulare "atunci când o anume situatie sociala este creata premeditat pentru a influenta reactiile si comportamentul manipulatilor în sensul dorit de manipulator" (Ficeac, B., 2004, p. 30).

Conflictul militar este, în sine, un teren propice fenomenului manipularii. Factorii de risc ai câmpului de lupta si situatia–limita în care se afla militarul care trebuie sa traiasca atât pacea, cât si razboiul, ca doua stari distincte de normalitate, fac deja vulnerabila starea psihica a luptatorului.

Daca agresiunea psihologica mai urmareste si punctele sensibile, nevralgice ale adversarului, perspectiva de a provoca panica, deruta, confuzie, capitulare, este foarte mare.

Actiunile de subminare a starii psihomorale a adversarului, reducerea capacitatii de rezistenta psihica si a vointei de a lupta pot începe înainte de declansarea actiunii armate, uneori, nemaifiind nevoie sa se ajunga aici. Operatiunea "Sustinerea democratiei" din Haiti, din 1994 n-a necesitat nici un foc de arma (Mihai, V., Infocom, nr. 3/1996, p. 21- 27).

O alta trasatura a manipularii este caracterul indirect, de la distanta, între cel care manipuleaza si cel manipulat (de obicei prin intermediul mass-media) ducând la o relatie sociala nefireasca, înstrainata, anxioasa, frustranta.

În primul rând, se actioneaza asupra inconstientului, unde forta sugestiei este deosebit de mare si individul actioneaza sub o presiune de care nu este constient. De aceea, fisurarea sau chiar schimbarea sistemului de referinta poate fi mai usor provocata prin formule soc (sloganuri) puternic emotionale.

Cât de departe poate ajunge manipularea, ne-o dovedeste dublul proces de dezumanizare, atât a agresorilor, cât si asupra victimelor. Se poate ucide cu sânge rece, din convingere, numai datorita inocularii ideii ca ceea ce omoara nu sunt oameni (exemplul milioanelor de evrei omorâti sau aruncarea bombelor atomice la Hiroshima si Nagasaki). La aceasta se adauga procesul dezindividualizarii ce creste spiritul agresiv. (Ficeac, B., 2004, p. 20 - 28, 40 – 42).

Legat de acest aspect nu trebuie uitat faptul ca presiunea grupului poate avea ca efect si anihilarea gândirii proprii. Neglijarea acestui principiu a dus la greseli costisitoare, cum ar fi, distrugerea flotei americane la Pearl Harbour sau accelerarea ofensivei militare din Vietnam – pentru ca, în procesul de decizie a primat spiritul de echipa, unitatea, în ciuda ezitarilor si îndoielilor unor membri ai comisiilor (Janis, 1972, citat de Oberle, DeVisscher, P., 2001, p. 313).

Manipularea persista si dupa ce conflictul armat s-a stins. Desfasurata pe o perioada lunga de timp, de ordinul anilor, ea poate duce la remodelarea psihologica a unor mari colectivitati umane. În acest caz, se produce cunoscutul "paradox al influentei" prin care, cu cât s-a actionat mai mult timp asupra psihicului, cu atât rezistenta la manipulare este mai mare. Probabil ca astfel se explica fanatismul religios sau etnic si impenetrabilitatea totala la manipulare a atentatorilor sinucigasi.

Si, în sfârsit, se vorbeste de manipulare psihologica si de manipulare informationala, desi ambele se întrepatrund.

Manipularea psihologica are în vedere o serie de procese si fenomene ce stau la baza schimbarii conduitei. Citam o parte din ele: tendinta spre echilibru cognitiv si emotional, disonanta cognitiva, nevoia de recunoastere, afiliere sau securitate, efectul carismatic, fenomenul de sugestie controlata. Printre tehnicile ce ilustreaza eficacitatea acestor efecte sau fenomene, despre care se tot vorbeste, sunt "tehnica piciorului–în–usa", "tehnica usii–în–nas", tehnica momelii, tehnica manipularii prin perceptie subliminala.

Manipularea informationala este modalitatea de baza prin care se realizeaza manipularea. Extensia mass-mediei, posibilitatea de a receptiona în timp real orice eveniment de pe glob, dezvoltarea tehnologiilor comunicationale, diversificarea suporturilor ce transmit informatia, fac din razboiul informational o emblema a lumii contemporane ce readuce în discutie delicatul subiect al propagandei.

Termenul propaganda avea initial un sens neutru, acela de a raspândi credinta, apoi o opinie, o doctrina oarecare.

Propaganda continua sa fie asociata cu minciuna si manipularea. Prin modul de a putea împleti adevarul cu falsul, ea este, într-adevar, forma principala prin care se poate actiona asupra constiintei si sentimentelor.
Poate fi deschisa (oficiala) si ar corespunde, în conditii de razboi, modernelor servicii de relatii publice – si acoperita (îsi ascunde provenienta), având la baza calomnia, ponegrirea, defaimarea. Aceasta, la rându-i poate fi neagra si cenusie în functie de gradul de acoperire si procedeele folosite.

Propaganda neagra este cea mai eficienta, abordeaza temele cele mai acute si lasa impresia sa îsi are sursele pe teritoriul inamicului.

Ea poate folosi mijloace dintre cele mai perverse ce provoaca stare de panica, deruta, tensiune, nesiguranta, prin zvonuri, alarme false si apeluri telefonice, santaj, imitarea vocii unor personalitati cunoscute sau presiunea psihologica asupra lor (amenintari, sechestrare). Este foarte posibil ca si arma – informationala a terorismului sa faca parte câteodata din panoplia mijloacelor folosite.

În propaganda cenusie, nu se specifica sursa dar nu se declara fatis împotriva adversarului, abordând subiecte senzationale ce vulnerabilizeaza publicul.

În functie de metoda predominanta folosita, propaganda poate avea suport emotional, faptic sau persuasiv (Cristea, D. p. 387).

Prima urmareste provocarea deliberata a unor trairi si adeziuni afective puternice, utilizându-se imagini, formule verbale si simboluri cu mare încarcatura emotionala. Aceasta propaganda sta la baza manipularii populatiei cu un nivel foarte scazut al instruirii, mai ales în zonele de pe glob, unde predomina saracia si analfabetismul.

Propaganda cu suport faptic are la baza fapte cât mai concrete dar special alese, dupa criteriile dorite si se împleteste în general cu cea persuasiva, prin utilizarea abila a regulilor retorice pentru captarea afectiva si intelectuala a auditoriului.

Daca manipularea este o componenta curenta a vietii sociale contemporane, fiind legata nemijlocit de exercitarea puterii si a controlului social, se pune problema rezistentei la manipulare si contracararea ei.

Masurile privesc atât planul personal, cât si cel institutional. De mare importanta este asigurarea unei protectii psihologice de calitate. si cum "confruntarea se produce pe terenul psihic al omului, acolo unde se formeaza opiniile, convingerile si atitudinile, câstiga cel care reuseste primul si mai consistent sa întareasca sau sa modifice în sensul dorit trairile psihice ale luptatorului" (Hariuc, 1994, p. 65). Este necesara stabilitatea convingerilor, potentarea trasaturilor de personalitate pentru a face fata situatiilor limita, dar si cunostinte teoretice legate de psihologia sociala.

Strategia activitatilor de contracarare trebuie sa vizeze sursa (de unde provine manipularea), factorii care intermediaza comunicarea, motivatia, mijloacele tehnice folosite, caracteristicile tintelor vizate, monitorizarea permanenta a efectelor provenite datorita manipularii, dar si datorita contracararii ei. Toate acestea necesita resurse umane, materiale si financiare, de care nu dispun toate tarile mici si mijlocii.

La nivel individual, se cere un nivel de analiza si autoanaliza aprofundat, alternarea momentelor de detasare cu cele de implicare (Ficeac, 2004, p. 194), identificarea discontinuitatilor, cautarea motivatiilor ascunse, folosirea si compararea unor surse de informare independente si chiar o anumita independenta fata de gândirea de grup.

***

De manipulare nu putem scapa usor. Razboiul psihologic este razboiul cu noi însine. Suntem manipulati, dar de fapt, ne manipulam singuri, nimeni nu ne obliga.

Omul este un microcosmos si cine stapâneste legile acestui univers, stapâneste întreaga lume, detine puterea, inclusiv cea militara.

Daca agresiunea este un atribut al puterii si puterea înseamna cunoastere, victoria este de partea celui care stie mai multe.

În cazul nostru, înseamna a fi la curent cu cercetarile stiintifice privind psihicul uman si principiile lui de functionare în grupul social, înseamna aprofundarea cunoasterii de sine, dar si a celorlalti, a ceea ce este dincolo de sine, care se întoarce la sine într-un mod îmbogatit. Nu mai exista un "al nostru" pur, totul este influenta, este rezultatul diversilor factori, cu un rol bine definit pe parcursul întregii vieti. Totul este manipulare, constienta sau nu, negativa sau pozitiva, în functie de interesele cui sunt satisfacute. Cel care manipuleaza are constiinta sigura a beneficiilor pe care le urmareste, prin influentarea imperceptibila a persoanei sau grupului vizat. Dar cel influentat, cel care-si schimba comportamentul din convingere sau din anumite ratiuni pe care le întelege, o face si el tot pentru "interesul lui". La un moment dat, nu cumva aceste interese sunt relative si cel care lupta pentru a obtine suprematia prin manipulare, s-ar putea la un moment dat, sa lupte împotriva lui însusi ?! Dreptul de a interveni pentru a face dreptate, pentru a instaura democratia nu e cumva un bine întors pe dos ?! E un "bine" al celor influentati, dar este si un " rau" al amândurora: agentul si tinta manipularii – schimbarea se face, dar fara convingere, fara a întelege de ce au ales schimbarea. Nu cumva insuficienta patrundere a sensurilor istoriei îi transforma din manipulatori în victime ale propriei lor manipulari ?!

Este un conflict din care sigur va câstiga doar stiinta manipularii, ca arma a cunoasterii si autocunoasterii. Razboaiele vin si trec, victoriile se transforma în esecuri si invers, judecatorii istoriei sunt trecatori si deci partinitori. Numai manipularea ramâne vesnica, ca arma a amagirii si a trezirii, ca arma care nu ucide, ci doar otraveste, si ceea ce este mai important, nu mori, ci, dimpotriva, renasti, dupa ce otrava a fost eliminata. Unii nu vor s-o elimine…

BIBLIOGRAFIE

1. Cathala, Henri- Pierre, Epoca dezinformarii, Editura militara, Bucuresti, 1994;
2. Cracsner, C. E., Elemente de psihologie militara, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucuresti, 2003;
3. Cristea, D., Tratat de psihologie sociala, Editura Protransilvania;
4. DeVisscher, Pierre, Neculau, A. (coordonatori), Dinamica grupurilor, Texte de baza, Polirom, 2001;
5. Duta, Victor, Razboiul împotriva mintii noastre, Editura Icar, Bucuresti, 2002;
6. Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare, Bucuresti, Nemira, 2004;
7. Golu, P., Fenomene si procese psihosociale, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1989;
8. Hariuc, C., Protectia împotriva agresiunii psihologice, Editura militara, Bucuresti, 1994;
9. Hentea, Calin, Propaganda fara frontiere, Nemira, Bucuresti, 2002;
10. Hentea, Calin, Arme care nu ucid, Nemira, Bucuresti, 2004;
11. Le Bon, Gustave, Psihologia maselor, Editura stiintifica, Bucuresti, 1991;
12. Sima, Tudora, Fenomene psihosociale contemporane, Bucuresti, 2004;
13. Stavre, Ion, Reconstructia societatii românesti prin audiovizual, Bucuresti, Nemira, 2004.
14. x x x – Pregatire psihica pentru lupta, Manual, Editura militara, Bucuresti, 1993;
15. x x x - Razboiul psihologic în conceptia principalelor state capitaliste, Editura militara, Bucuresti, 1972;
16. x x x –Revistele Infocom, Statul Major General, Sectia de asigurare psihologica a armatei,. nr. 3/1990; 2 si 3/1994; 2/1995 si 1, 2, 3/1996;
17. x x x – Spirit militar modern nr. 11- 12/2004.
THE

the shadow · Trimis: 26/11/2008 23:34 Titlul subiectului: Exemplu

Cel mai recent exemplu de razboi psihologic, premergator atacului militar, este cel desfasurat de armata rusa inaintea atacarii Georgiei. Profesionist, de admirat si de tras invataminte...
_________________
informatia inseamna putere

quantikon · Junior Data inscrierii: 27/Ian/2010 Mesaje: 4

Sunt cunoscute structuri aflate in cadrul serviciilor romanesti de informatii si contrainformatii cu atributii de acest fel? Daca da, care ar fi calitatile agentului? De unde este recrutat el?

the shadow · Trimis: 28/01/2010 18:49 Titlul subiectului: Re: Structuri

quantikon · Junior Data inscrierii: 27/Ian/2010 Mesaje: 4

Intrebarea vizeaza mai mult razboiul parapsihologic. Si contextul "flacarii violete" a generat atentia catre directia aceasta insa cred ca razboiul parapsihologic se afla in stransa legatura cu cel psihologic. Dupa cum s-a putut observa, Aliodor Manolea detine competente atat intr-o materie cat si in cealalta, fiind totodata si practician NLP.

the shadow · Trimis: 02/02/2010 19:04 Titlul subiectului: raspuns

Subiectul Aliodor Manolea (si cele colaterale) prefer a nu il dezbate in cuprinsul acestui forum. Excede tematicii forumului, fiind mai degraba apropiat de subiectul Mama Omida.

Revin la intrebarea de fond, privind recrutarea acestor persoane.

Activitatea de recrutare este complexa si extrem de elaborata, necesita calitati deosebite, experienta, fler, talent si munca din partea recrutorului. Recrutorul poate fi un ofiter care isi formeza sau extinde reteaua informativa, sau un ofiter care recruteaza viitorii ofiteri de informatii. In priml caz, persoana poate fi recrutata si exploatata in orb, in sensul ca informatiile se obtin fara ca persoana in cauza sa constientizeze acest lucru (genul guralivilor sau idiotilor utili). Deasemeni, pesoana poate fi recrutata si exploatata sub steag strain - este constienta ca furnizeaza informatii clasificate insa este convinsa ca le furnizeaza unei alte entitati (stat, organiatie), alta decat cea pentru care lucreaza ofiterul recrutor. Acest gen de recrutari au loc dupa o temeinica documentare si testare a persoanei care urmeaza a fi recrutata.

Tehnica recrutarii este prezentata in manuale complexe si este predata pe tot parcursul instruirii unui ofiter de informatii.
Personal, consider ca ofiterii de informatii care se ocupa de aceste actiuni au un rol deosebit de important in asigurarea succesului unei actiuni operative. Tot de la ei (de la o eroare de recrutare) poate pleca si dezastrul.
Ofiterul recrutor necesita un psihic deosebit de puternic. Va ajunge cateodata chiar la relatii de stransa prietenie cu persoana recrutata. In acelasi timp nu trebuie sa uite ca prietenul sau nu este decat o arma pe care o foloseste in culegerea de informatii, arma care poate fi oricand sacrificata, abandonata, schimbata sau suprimata.

Santajul este uneori o poatra catre recrutarea unei persoane. Deasemeni, viciile de tot felul fac dintr-o persoana o tinta usoara pentru un recrutor experimentat. Nici santajul sentimental nu este strain de tehnica recrutarii.

Am inteles sa fac aceasta introducere pentru a raspunde intrebarii asupra locului de unde se recruteaza persoanele cu abilitati parapsihologice deosebite. Evident, nu exista un loc anume. Daca se considera ca o astfel de persoana este utila unei actiuni operative, va fi abordata in urma unui studiu atent si complex de evaluare informativa. Deasemeni nu exista un standard al calitatilor pe care trebuie sa le detina astfel de persoane. Pot fi utile doar unei singure actiuni operative sau pot fi utilizate pe termen indelungat. Nu intotdeauna acesti subiecti au cunostinta de entitatea pentru care lucreaza in realitate.

Ca sa ma fac inteles: daca necesitatile operative impun recrutarea unei persoane, atunci va fi demarata actiunea de recrutare. Nu conteaza daca este vorba despre o croitoreasa, mecanic, vatman, postas, profesor, avocat sau doctor. Importanta este sursa de informatii la care acestia au acces, relatiile personale cu anumite cercuri sau persoane, situatii conjuncturale. Nu persoana este importanta, ci informatiile pe care le detine sau la care are acces. In aceeasi categorie sunt inclusi fara indoiala si cei cu capacitati extrasenzoriale deosebite. Sunt utilizati in actiuni punctuale sau de durata, exploatati in orb sau direct in functie de concluziile de evaluare a fiecarei persoane recrutate in parte.
_________________
informatia inseamna putere

Tintin · Membru 2 Data inscrierii: 19/Apr/2010 Mesaje: 270

Există o oarecare confuzie în folosirea unor termeni aşa cum este şi cazul acesta. Ne ajută foarte mult la înţelegerea conceptului de „război psihologic” eliminarea cazurilor care nu fac parte din acest tip de război.
În primul rând, din cadrul arsenalului psihologic utilizat în luptă nu face parte agresiunea fizică de nici un fel. Deci se exclude din start orice contact fizic, orice lovitură, se exclude ca adversarul să afectat din punct de vedere fizic de către persoana care declanşează atacul psihologic. În cazul unui război psihologic singura posibilitate ca adversarul să sufere din punct de vedere fizic este ca el să se rănească singur.
Sunt desigur şi excepţii, în care pierderile fizice suferite sunt minore dar au mare impact psihologic, sunt cazuri care confirmă regula.
În al doilea rând se exclud din categoria războiului psihologic acele acţiuni prin care se limitează adversarului accesul informaţional. Dar deja de aici lucrurile încep să se încurce, să se complice şi riscăm să ne pierdem în detali.
Un exemplu clasic despre ce înseamnă utilizarea arsenalului psihologic în luptă poate fi găsit în bătăliile din antichitate, atunci când luptătorii loveau în scuturi scoţând zgomote teribile care speriau animalele folosite în luptă de inamic, în acest mod generând panică şi învălmăşală în tabăra adversă.
Un alt exemplu al războiului psihologic, de data aceasta la nivel de competiţie sportivă, mai familiar şi mai ....civil, îl vedem în declaraţiile de dinainte şi de după meciuri, îl vedem în intonarea imnurilor naţionale, îl vedem în războiul galeriilor care pe timpul competiţiei îşi susţin favoriţii sau îşi huiduie adversarii, influenţând astfel moralul sportivilor.

Desigur că arsenalul războiului psihologic nu se reduce la exemplele de mai sus, mă limitez la a oferi câteva informaţii, nu vreau să dau idei.
Ca definiţie putem spune că războiul psihologic are ca obiectiv distrugerea sau întărirea moralului (psihicului) trupelor şi al populaţiei civile.
În urma agresiunii psihice, din punct de vedere fizic inamicul este intact şi perfect apt însă e cu moralul la pământ şi lipsit de voinţă. Acest caz îl putem asemăna cu un automobil în stare perfectă de funcţionare dar care nu are combustibil în rezervor.

În ce priveşte parapsihologia sau mai bine zis ce implică ea, nu are aproape nici o tangenţă cu psihologia clasică. Cel puţin din punctul meu de vedere denumirea de „parapsihologie” este improprie pentru că în acest caz subiecţii utilizează puteri mentale, nu psihice. Greşeala frecventă este de a se confunda mentalul cu psihicul! Ca lucrurile să fie puţin mai limpezi, mentalul îi conferă omului inteligenţa, creativitatea, simţurile iar psihicul îi conferă voinţa, încrederea, motivaţia. Deci în cazul „parapsihologiei” ar fi mai corect să ne referim la „Războiul mental” pentru că în acest caz se folosesc puteri mentale deosebite.
_________________
Uneori singurele arme, ţinte sau motivaţii pe care le are adversarul sunt cele pe care noi înşine i le oferim.

Tintin · Membru 2 Data inscrierii: 19/Apr/2010 Mesaje: 270

Sunt trei niveluri pe care se poate purta o luptă, un război. Cele trei tipuri de război corespunzând celor trei niveluri ale corpului uman sunt: războiul fizic, războiul psihic şi războiul inteligent.
Războiul fizic afectează partea fizică a lucrurilor şi a fiinţelor, să zic aşa afectează „caroseria”. În cazul unei clădiri războiul fizic presupune afectarea integrităţii fizice a clădiri,a structuri de rezistenţă. În cazul unui automobil presupune aşa cum am zis afectarea caroseriei. În cazul uman presupune afectarea corpului fizic.
Războiul psihic afectează psihicul, moralul fiinţelor, fie ele inteligente sau neinteligente. Cuvântul „psihic” provine din grecescul „psyche” care are înţelesul de „suflet” iar echivalentul lui latin este „anima”. Războiul psihic afectează moralul, afectează din punct de vedere energetic, cu efect direct asupra capacităţi de mişcare, de deplasare, de acţiune, împingând uneori partea adversă la autodistrucţie. În cazul unei clădiri, războiul psihologic ar presupune limitarea capacităţi de deplasare din interiorul clădirii prin tăierea electricităţii, distrugerea sistemului energetic, clădirea rămânând intactă din punct de vedere fizic. În cazul unui automobil presupune afectarea, distrugerea ori funcţionarea anormală a sistemelor care îl pun în mişcare. Este cazul unui motor aflat în stare perfectă care însă nu e alimentat cu carburant ori electricitate. În cazul uman presupune anihilarea voinţei. Am avea cazul unui soldat echipat perfect, întreg din punct de vedere fizic şi mental dar care este redus la inacţiune din cauza lipsei moralului, a lipsei voinţei de a lupta, de a supravieţui, de a învinge, soldatul fiind distrus psihic. Aşa cum am zis, o caracteristică în acest caz este apariţia autodistrucţiei.
Războiul inteligent este războiul serviciilor secrete, presupune culegerea şi furnizarea de informaţii corecte precum şi intoxicarea părţii adverse cu informaţii false. În cazul unui automobil ar presupune afectarea sistemului de direcţie şi navigaţie. În cazul uman afectează cunoştinţele subiectului, afectează mentalul, capacitatea de a gândi, de raţiona corect. Decizia corectă are la bază informaţia corectă, decizia greşită se datorează unei informări necorespunzătoare.

Revenind la subiect, războiul psihologic se intersectează uneori cu războiul inteligent aşa cum se intersectează uneori şi cu războiul fizic, de aceea se nasc confuzii. Afectarea din punct de vedere psihic poate surveni prin furnizarea unor informaţii mai mult sau mai puţin false. Un exemplu îl găsim în literatură, în drama „Othello” scrisă de Shakespeare, unde Iago îi furnizează o informaţie falsă lui Othello, o informaţie care-l afectează puternic psihic pe acesta şi în consecinţă urmează drama.
Afectarea psihicului poate cădea şi în sarcina serviciilor inteligente deşi acestea sunt profilate pe furnizarea de informaţii. De la antica metodă a soldaţilor de a-şi lovi scuturile şi a produce un zgomot teribil, în scopul de îngrozi animalele folosite de partea adversă, s-a trecut azi la folosirea de dispozitive electronice care simulează zgomotele foarte puternice produse de diverse arme, generând confuzie şi panică. O informaţie, un zvon, o veste terifiantă, poate determina adversarul să acţioneze greşit ajungând la autodistrucţie ori să-l determine să nu mai acţioneze deloc.
Terorismul este o parte întunecată a războiului psihologic. Pierderile materiale ori umane în acest caz sunt destul de mici în raport cu un război clasic dar au impact psihologic foarte mare. Un atentat cu bombă nu ucide extrem de mulţi oameni dar îi îngrozeşte pe extrem de mulţi. Aşa cum am specificat mai înainte, capacitatea de deplasare, de acţiune este expusă atacurilor. Este vorba de avioane, autovehicule, trenuri, vapoare, metrouri.
Răpirea, a fost însă acţiunea clasică a terorismului timp de milenii şi mai este încă şi la momentul actual. Prin aceasta nu este afectată semnificativ nici o capacitate de luptă dar este puternic afectat moralul, nu atât al celor răpiţi cât al celorlalţi, vizaţi prin această acţiune şi care le sunt apropiaţi ori al populaţiei în general.
Acţiunile teroriste nu fac parte (în mod normal) din arsenalul serviciilor secrete, datoria serviciilor inteligente este de a împiedica desfăşurarea unor astfel de acţiuni. Serviciile inteligente ar trebui să furnizeze şi informaţii privind profilul corect al obiectivelor expuse, pentru ca acestea să fie identificate şi protejate.
_________________
Uneori singurele arme, ţinte sau motivaţii pe care le are adversarul sunt cele pe care noi înşine i le oferim.

the shadow · Trimis: 08/05/2010 18:32 Titlul subiectului:

Tintin · Membru 2 Data inscrierii: 19/Apr/2010 Mesaje: 270

Aveţi probabil o viziune mai bine conturată şi mai bine ancorată în realitatea serviciilor secrete decât mine, nu am intenţia să vă contrazic. Eu mă refer aproape strict la acele lucruri care ţin de aspectul teoretic al problemei. Mărturisesc că nu cunosc organigramele serviciilor secrete ori modul lor de operare, ca să mă pot pronunţa cumva în cunoştinţă de cauză. Însă dacă războiul psihic se află în totalitate în sarcina servicilor inteligente, nu îmi pare a fi o treabă extraordinară. Eu cred că e normal ca lucrurile să fie separate. Că nu sunt, poate fi o chestie practică, una de instruire ori poate mai curând e o chestie de buget. Va exista fără îndoială întotdeauna o încrucişare între cele două aspecte, psihic şi mental, dar nu şi o identitate. Sarcina principală a spionului nu poate fi aceea de a se apropia de inamic să-i strige "Bau!” din spate, să-l sperie pe acesta şi să-l facă să o ia la fugă, să-şi părăsească postul. Folosirea sunetelor foarte puternice este fără îndoială caracteristică războiului psihic. Mobilizarea unei mulţimi în faţa unui obiectiv şi strigarea cu voce puternică a unor lozinci „contra” poate destabiliza psihic personalul din cadrul acelui obiectiv. Dar eu nu văd un spion făcând această muncă, adică să iasă la drumul mare, să ţipe şi să se expună inutil. Ar fi o încălcare flagrantă a regulilor elementare acestui domeniu caracterizat de discreţia absolută. Însă într-adevăr îl văd pe spion dirijând totul din ascuns, din spatele cortinei, fiind iniţiatorul şi sponsorul necunoscut al aceastor tipuri de agresiune psihică. În mod neândoielnic spionul trebuie fie şi un bun cunoscător a tot ce presupune agresiunea psihică, la fel cum trebuie să cunoască şi să se descurce în cazul unei agresiuni fizice. Presupun deasemenea că rezistenţa psihică şi cea fizică sunt aptitudini care sunt dezvoltate în cadrul serviciilor secrete prin antrenamente specifice, foarte dure, cum ar fi rezistenţa la tortură. Îmi amintesc cu titlu laudativ că acum câţiva ani, în cadrul unor exerciţii comune cu participarea unor parteneri din afară, aceştia au rămas absolut impresionaţi de un exerciţiu de tragere executat de SPP, un operativ trăgând cu pistolul în farfuria ţinută în dreptul pieptului de un alt operativ, acesta din urmă protejat fiind doar de o vestă antiglonţ. Gândesc că trebuie să ai o încredere cu totul extraordinară în propriul camarad, când execută acest procedeu a la Wilhem Tell, că nu are să-i tremure mâna când va trage, că nu va amesteca cumva relaţiile personale cu cele profesionale, iar de partea cealaltă trebuie să ai încredere în capacitatea proprie de a ţinti cu maximă exactitate şi aici psihicul joacă un rol important de ambele părţi.
În ce priveşte manipularea informaţională aceasta ţine întradevăr de serviciile inteligente, de serviciile de informaţii. Că în loc de alb un lucru ni se prezintă a fi verde, nu ne afectează atât psihic ci mai curând este o problemă de percepţie senzorială, lucru care ţine de mental. Dacă suntem atât de slabi încât să nu avem o părere proprie, întodeauna va fi cineva gata să ne-o formeze, să ne influenţeze gândirea, să ne ofere propria lui părere şi astfel să devenim supuşi şi dependenţi faţă de altcineva. În fapt dependenţa este prezentă toate nivelele, fizic, psihic ori mental şi ea poate fi folosită la scară largă de serviciile inteligente.
Mai puţin studiate sunt luptele care se dau pentru supremaţia economică şi culturală. Este interesant de studiat cum produsele unei ţări mai dezvoltate invadează pieţele ţărilor mai puţin dezvoltate, sugrumând producţia internă a respectivelor ţări, sugerându-le că este mai ieftin să importe decât să producă şi aşa ajungând la dependenţă faţă de produsele importate. La fel de interesant este cum ţările puternice îşi impun cultura în defavoarea ţărilor mai puţin dezvoltate, că e vorba de muzică, cărţi, nu contează, cum se ajunge ca doar câteva limbi să fie de circulaţie internaţională ori cum unele culturi sunt impuse cu forţa pe plan regional. Aici rolul spionajului şi al contraspioanjului poate deveni determinant, pot fi lansate branduri economice ori branduri culturale, care să genereze populaţiei o afinitate, o dependenţă, să imprime mulţimii o mişcare într-un anume sens dorit. Cred că este de datoria serviciilor secrete să apere sau să promoveze brandurile unei naţiuni, pentru că ele iau parte la acest război de supremaţie.
Până şi o sursă de informaţii poate genera dependenţă. Acesta este mecanismul simplu pe care se bazează în general serviciile de contrainformaţii: furnizează câteva adevăruri, după care subiectul devine dependent de sursa de informaţii şi urmează intoxicarea. De aceea oricare dintre noi are tendinţa de a-şi conserva părerea construită cu ajutorul anumitor surse de informaţii, faţă de care suntem legaţi şi evităm să ne informăm din alte surse, pentru că suntem loiali celei alături de care ne-am ridicat şi ne-am consacrat. Nici nu-i recomandat să dăm crezare tuturor, să-l cred pe nea Gică din colţul străzi ori pe Ion cu care m-am întâlnit ieri şi am băut împreună o bere ori să mă creadă cineva pe mine care am apărut ieri pe forum. Informaţiile sunt pur informative ca să zic aşa, fără să fie şi automat credibile. Dar în momentul când propria noastră sursă de încredere le va confirma atunci ne vom aminti „Stai aşa că chestia asta sigur am mai întâlnit-o în altă parte” şi atunci ne va fi mai uşor din noianul de informaţii să alegem adevărul.
_________________
Uneori singurele arme, ţinte sau motivaţii pe care le are adversarul sunt cele pe care noi înşine i le oferim.

the shadow · Trimis: 08/05/2010 23:21 Titlul subiectului: re

Va amintiti de turistii sovietici care au intrat in tara la inceputul lui Decembrie 89? Toti erau ofiteri activi KGB si GRU. Au fost in mijlocul multimii? Da. Au determinat initierea evenimentelor, alaturi de ofiteri AVO? Da. Au utilizat printre altele si metode ale razboiului psihologic - amintiti-va manipularea maselor de la momentul ultimului miting popular tinut de dictator.
Va amintiti de simulatoarele de arme utilizate pentru a initia schimbul de focuri intre unitatile armatei, revolutionari si populatie? Va pot confirma ca unele dintre ele au apartinut DIA. Si da, acei ofiteri de informatii (sovietici, unguri, etc.) au strigat "bau" in spatele multimilor, in fata efectivelor dislocate sau in apropierea unitatilor si obiectivelor militare. Nu au folosit intra-adevar puterea mintii, ci aparatura sofisticata pentru acea vreme. Unii dintre ei au condus din umbra actiuni de manipulare a maselor, asa cum si ofiteri instruiti ai DIA au executat misiuni operative specifice, pana in momentul fugii sau capturarii dictatorului.
Imi amintesc ca efective ale unitatii mele (sub comanda DIA) erau dislocate in zona CC-ului, in timp ce o parte dintre ofiteri executau misiuni secrete individuale.
Efectivele unitatii noastre (80 de persoane, cu tot cu ofiteri) erau pregatite atat pentru actiuni specifice in spatele liniilor inamicului, cat si pentru organizarea rezistentei armate in cazul in care teritoriul national se afla sub ocupatia inamicului. Aceasta presupunea inclusiv actiuni de manipulare (in sens pozitiv) a civililor in scopul organizarii acestei rezistente, exploatarea din punct de vedere informativ a acetei categorii, etc.Probabil ca structura Psy Ops a preluat astazi multe dintre aceste atributii.
Cele doua centre romanesti de productie a aparaturii psihitronice (recunoscute si apreciate la nivel international) livreaza dispozitive de acest fel si serviciilor secrete. Armata beneficieaza - prin structurile specializate de informatii - de acelasi tip de aparatura.
Banuisec ca vedem problema din unghiuri diferite. Departe de mine intentia de a contrazice, ba chiar apreciez interventiile dvs. Nu fac decat sa expun informatiile si cunostintele pe care le detin, multe dintre ele fiind de natura publica.
_________________
informatia inseamna putere

Tintin · Membru 2 Data inscrierii: 19/Apr/2010 Mesaje: 270

Într-adevăr toate acele tehnici menţionate sunt parte a războiul psihologic având probabil ca scop generarea autodistrucţiei. Să nu uităm nici acele zvonuri înspăimântătoare cu „teroriştii care ne atacă” şi care de revoluţie au întreţinut din plin autodistrucţia.
Se spune undeva aici pe forum că activitatea serviciilor de informaţii constă în furnizarea de informaţii corecte şi împiedicarea răspândiri de informaţii false, împiedicarea accesului părţi adverse la informaţia corectă şi intoxicarea lui. Aceasta îmi pare o delimitare corectă a operaţiunilor de tip intel de restul operaţiunilor de tip psihologic.
O raţiune pentru care partea de intel ar trebui să fie separată de cea psy ţine şi de buget, deoarece se investeşte mult mai mult în antrenamentul unui operativ intel decât cel psy deci nu are rost ca un operativ specializat în calculatoare, în sateliţi, în transmisiuni, în avioane, în spargerea de seifuri să ajungă să pună petarde în spatele inamicului, la asta mă refeream.
Pe partea de psy eu unul aş vedea operativi care se implică direct, unii buni de gură, în stare să ţipe ca în gaură de şarpe, care ştiu să facă tămbălău, să provoace discuţii, să lanseze zvonuri, să mobilizeze mulţimea, unii implicaţi în media, formatori de opinie, în stare să ridice moralul oamenilor ori să-l prăbuşească, să energizeze, să fie activi, să trezească anumite sentimente. Îmi amintesc un episod din timpul atentatelor de la 11.09.2001. Într-o locaţie undeva în America se ridica drapelul SUA iar un cântăreţ de operă aflat la faţa locului a început să intoneze cu putere imnul american. Imaginea aceea a fost preluată şi transmisă peste tot în lume. Era absolut impresionantă acea imagine, insufla din plin încredere iar acel banal cântăreţ de operă a fost probabil unul dintre cei mai buni agenţi operativi la acel moment, ridicând moralul americanilor.
Tot în acest tipar a apărut acum două secole pe timpul revoluţiei franceze şi imnul actual al Franţei, compus de Roger de Lisle, un muzician militar de carieră, numit de Emile Zola drept „Geniul unei nopţi”. „La Marseillaise” a fost singurul lui cântec mai deosebit, dar ce cântec! „La Marseillaise” a lui Roger de Lisle a însufleţit revoluţia franceză şi putem spune că a purtat-o spre victorie. Şi astăzi când acest imn este intonat în cadrul competiţiilor sportive se simte capacitatea lui extraordinară de mobilizare psihică.
_________________
Uneori singurele arme, ţinte sau motivaţii pe care le are adversarul sunt cele pe care noi înşine i le oferim.

Tintin · Membru 2 Data inscrierii: 19/Apr/2010 Mesaje: 270

Un capitol ascuns al războiului psihologic, secretul din spatele secretului, cuprinde confruntarea agentului operativ cu asasinii de tip psy. Misiunile de acest tip pot fi de-a dreptul înfricoşătoare, pentru că să nu uităm că acest tip de război se desfăşoară în plan psihic iar teama, sperietura, groaza, teroarea fac parte din arsenalul asasinilor psy.
Despre asasini psy cred că există destul de puţine referinţe, mai mult sunt zvonuri. În primul rând pentru că este foarte greu de dovedit un asasin psy. De obicei nu există probe care să poate fi aduse la dosar, probe care să fie acceptate într-un tribunal împotriva unor astfel de asasini, deci soluţiile sunt cele care sunt. Poate de aceea lupta împotriva asasinilor psy ţine mai curând de domeniul agenţiilor ori secţiilor „no name”.

Îmi amintesc că am citit cu mulţi ani în urmă o nuvelă poliţistă scrisă de Agatha Christie, cu ultimul caz al lui Hercule Poirot, în care detectivul întâlneşte un astfel de asasin psy. Pot spune doar că celebra autoare de romane poliţiste dovedeşte o intuiţie remarcabilă alegând acest tip de asasin pentru cel mai greu caz al lui Poirot, precum şi în privinţa realizări profilului unui asasin de tip psy. Vă recomand această carte de Agatha Christie, se numeşte „Curtain. Poirot’s last case” - "Cortina. Ultimul caz al lui Poirot". Veţi vedea ce înseamnă un asasin psy, cât de greu e de prins şi la ce soluţie extremă apelează în ultima instanţă Poirot pentru a-l opri pe asasin.

Sunt mai multe profile de asasini psy. Am să expun aici doar două profile.
Primul profil ar fi tipul manipulatorului care se infiltrează în cercul de cunoscuţi al victimei şi apoi prin manipulare psihologică împinge victima să facă fapte necugetate.
Al doilea profil ar fi tipul hipnotizatorului, care se infiltrează în cercul de cunoscuţi al victimei, îl hipnotizează pe unul dintre prieteni şi îi comandă să ucidă victima.

În ce priveşte tabăra cealaltă, agentul operativ care luptă împotriva asasinilor psy în primul rând trebuie să stea foarte bine cu inima, din punct de vedere medical şi trebuie să fie puternic din punct de vedere psihic. Şocurile psihice administrate de asasinii psy pot veni din orice direcţie, pot apărea de oriunde, chiar dintr-un simplu contact vizual. Sunt cunoscute de pildă cazuri când un om a albit pur şi simplu peste noapte din pricina unei sperieturi groaznice. Deci pregătirea psihică joacă un rol fundamental, este esenţială, fiind mult mai importantă decât cea fizică ori mentală. Agentul psy de acest nivel trebuie să dea dovadă de calităţi psihice, deoarece inevitabil va deveni el însuşi ţinta atacurilor de tip psy, va fi supus presiunilor psihice, va fi împins să clacheze.
În cazul unor confruntări fizice directe ale agenţilor operativi cu asasini psy, este recomandat ca agenţii să nu fie înarmaţi, evitând astfel înarmarea asasinilor psy, aceştia putând să le ceară arma sub diverse ameninţări ori să ajungă în posesia ei prin manipulări abile. Este necesară deci cunoaşterea temeinică a tehnicilor de luptă cu mâinile goale, practicarea artelor marţiale.
Uneori situaţiile reale cu care se confruntă un agent operativ la acest nivel pot fi considerate a fi de tip „horror”.
_________________
Uneori singurele arme, ţinte sau motivaţii pe care le are adversarul sunt cele pe care noi înşine i le oferim.

ZeroSPY · Trimis: 17/05/2010 23:12 Titlul subiectului: interesant

In viziunea mea, razboiul psihologic se intersecteaza cu spionajul, insa nu se includ unul pe altul. In arsenalul razboiului psihologic exista instrumente ce nu sunt utilizate in spionaj si invers. Razboiul psihologic e clar ca el cuprinde intreaga gama de metode si tehnici prin care este afectat psihicul uman. Aceste tehnici sunt de ordin TEHNOLOGIC sau UMAN. In razboiul psihologic poate fi folosit atat televizorul ca mijloc de raspandire a unei stiri false, cat si bomba atomica pentru amenintare si impunere. Spionajul nu foloseste astfel de tehnici. Scopul spionului este sa CULEAGA INFORMATII intr-un mod discret, ascuns. De regula exploatarea informatiilor este facuta de catre alte structuri operative, deseori militare. Spionul prin natura sa este un observator, Vesnicul Observator. Militarul este OPERATIVUL, cel care face, care ACTIONEAZA.
Am facut aceasta mica pledoarie exprimandu-mi punctul de vedere : cele doua concepte sunt la fel de complexe, se intersecteaza si tendinta este de unificare, insa ele sunt diferite in ESENTA.
Cat priveste tehnicile "paranormale" ce incep sa capete teren in domeniul militar, deja acolo depasim granitele razboiului psihologic clasic, bazat pe amenintare, zvon si dezinformare si ajungem la manipulari subtile de ordin energetic al mintii adversarului. In cazul acesta dezinformarea nu se mai produce ca inainte, prin vicierea canalelor de comunicare a adversarului, ci se face direct prin implantarea ideii direct in creierul adversarului, prin manipularea perceptiei realitatii chiar.
O alta deosebire este ca razboiul psihologic este o actiune agresiva, de distrugere, de "afectare" a adversarului, pe cand spionajul este o actiune non-violenta, spionul cautand sa nu afecteze cu nimic activitatea adversarului, ci cauta doar sa patrunda in cele mai intime resorturi ale mintii sale, sa afle cele mai intime informatii, sa intuiasca intentiile lui.
_________________
"Multi chemati, putini alesi!"

AdBot · Robotelul cu reclame Ce este AdBot ? Click aici

ONLINE COUNTER

VISITOR COUNTER