spyology

the shadow · Trimis: 26/11/2008 23:34 Titlul subiectului: Exemplu

[url=http://www.99poze.ro/p/394ad2eace3eff2e0368eda6e93a710a.jpg] RAZBOIUL PSIHOLOGIC Exemplu

[/url]

Cel mai recent exemplu de razboi psihologic, premergator atacului militar, este cel desfasurat de armata rusa inaintea atacarii Georgiei. Profesionist, de admirat si de tras invataminte...
_________________
informatia inseamna putere

quantikon · Junior Data inscrierii: 27/Ian/2010 Mesaje: 4

Sunt faimoase structuri aflate in cadrul serviciilor romanesti de informatii si contrainformatii cu atributii de acest fel? Daca da, care ar fi calitatile agentului? De unde este recrutat el?

the shadow · Trimis: 28/01/2010 18:49 Titlul subiectului: Re: Structuri

quantikon · Junior Data inscrierii: 27/Ian/2010 Mesaje: 4

Intrebarea vizeaza mai mult razboiul parapsihologic. Si contextul "flacarii violete" a generat atentia catre directia aceasta insa cred ca razboiul parapsihologic se afla in stransa legatura cu cel psihologic. Dupa cum s-a putut observa, Aliodor Manolea detine competente atat intr-o materie cat si in cealalta, fiind totodata si practician NLP.

the shadow · Trimis: 02/02/2010 19:04 Titlul subiectului: raspuns

Subiectul Aliodor Manolea (si cele colaterale) prefer a nu il dezbate in cuprinsul acestui forum. Excede tematicii forumului, fiind mai degraba apropiat de subiectul Mama Omida.

Revin la intrebarea de fond, privind recrutarea acestor persoane.

Activitatea de recrutare este complexa si extraordinar de elaborata, necesita calitati deosebite, experienta, fler, talent si munca din bucată recrutorului. Recrutorul poate fi un ofiter care isi formeza sau crește reteaua informativa, sau un ofiter care recruteaza viitorii ofiteri de informatii. In priml caz, persoana poate fi recrutata si exploatata in orb, in sensul ca informatiile se obtin fara ca persoana in cauza sa constientizeze acest lucru (genul guralivilor sau idiotilor utili). Deasemeni, pesoana poate fi recrutata si exploatata sub steag strain - este constienta ca furnizeaza informatii clasificate insa este convinsa ca le furnizeaza unei alte entitati (stat, organiatie), alta decat cea pentru care lucreaza ofiterul recrutor. Acest gen de recrutari au loc dupa o temeinica documentare si testare a persoanei care urmeaza a fi recrutata.

Tehnica recrutarii este prezentata in manuale complexe si este predata pe tot parcursul instruirii unui ofiter de informatii.
Personal, consider ca ofiterii de informatii care se ocupa de aceste actiuni au un rol special de important in asigurarea succesului unei actiuni operative. Tot de la ei (de la o eroare de recrutare) poate pleca si dezastrul.
Ofiterul recrutor necesita un psihic aparte de puternic. Va ajunge cateodata chiar la relatii de stransa prietenie cu persoana recrutata. In acelasi timp nu trebuie sa uite ca prietenul sau nu este decat o arma pe care o foloseste in culegerea de informatii, arma care poate fi oricand sacrificata, abandonata, schimbata sau suprimata.

Santajul este uneori o poatra catre recrutarea unei persoane. Deasemeni, viciile de tot felul fac dintr-o persoana o tinta usoara pentru un recrutor experimentat. Nici santajul sentimental nu este strain de tehnica recrutarii.

Am inteles sa fac aceasta introducere pentru a raspunde intrebarii asupra locului de unde se recruteaza persoanele cu abilitati parapsihologice deosebite. Evident, nu exista un loc anume. Daca se considera ca o astfel de persoana este utila unei actiuni operative, va fi abordata in urma unui studiu atent si complex de evaluare informativa. Deasemeni nu exista un standard al calitatilor pe care trebuie sa le detina astfel de persoane. Pot fi utile doar unei singure actiuni operative sau pot fi utilizate pe termen indelungat. Nu intotdeauna acesti subiecti au cunostinta de entitatea pentru care lucreaza in realitate.

Ca sa ma fac inteles: daca necesitatile operative impun recrutarea unei persoane, atunci va fi demarata actiunea de recrutare. Nu conteaza daca este vorba despre o croitoreasa, mecanic, vatman, postas, profesor, avocat sau doctor. Importanta este sursa de informatii la care acestia au acces, relatiile personale cu anumite cercuri sau persoane, situatii conjuncturale. Nu persoana este importanta, ci informatiile pe care le detine sau la care are acces. In aceeasi categorie sunt inclusi fara indoiala si cei cu capacitati extrasenzoriale deosebite. Sunt utilizati in actiuni punctuale sau de durata, exploatati in orb sau direct in functie de concluziile de evaluare a fiecarei persoane recrutate in parte.
_________________
informatia inseamna putere

Tintin · Senior Data inscrierii: 19/Apr/2010 Mesaje: 1227

Există o oarecare confuzie în folosirea unor termeni aşa cum este şi cazul acesta. Ne ajută foarte mult la înţelegerea conceptului de „război psihologic” eliminarea cazurilor care nu fac parte din acest tip de război.
În primul rând, din cadrul arsenalului psihologic utilizat în luptă nu face parte agresiunea fizică de nici un fel. Deci se exclude din start orice contact fizic, orice lovitură, se exclude ca adversarul să afectat din punct de vedere fizic de înspre persoana care declanşează atacul psihologic. În cazul unui război psihologic singura posibilitate ca adversarul să sufere din punct de vedere fizic este ca el să se rănească singur.
Sunt desigur şi excepţii, în care pierderile fizice suferite sunt minore dar au mare impact psihologic, sunt cazuri care confirmă regula.
În al doilea rând se exclud din categoria războiului psihologic acele acţiuni prin care se limitează adversarului accesul informaţional. Dar deja de aici lucrurile încep să se încurce, să se complice şi riscăm să ne pierdem în detali.
Un exemplu tradițional despre ce înseamnă utilizarea arsenalului psihologic în luptă poate fi găsit în bătăliile din antichitate, atunci îndată ce luptătorii loveau în scuturi scoţând zgomote teribile care speriau animalele utilizate în luptă de inamic, în acest mod generând panică şi învălmăşală în tabăra adversă.
Un alt exemplu al războiului psihologic, de data aceasta la grad de competiţie sportivă, mai familiar şi mai ....civil, îl vedem în declaraţiile de dinainte şi de după meciuri, îl vedem în intonarea imnurilor naţionale, îl vedem în războiul galeriilor care pe momentul competiţiei îşi susţin favoriţii sau îşi huiduie adversarii, influenţând astfel moralul sportivilor.

Desigur că arsenalul războiului psihologic nu se reduce la exemplele de mai sus, mă limitez la a dărui câteva informaţii, nu vreau să dau idei.
Ca definiţie putem spune că războiul psihologic are ca obiectiv distrugerea sau întărirea moralului (psihicului) trupelor şi al populaţiei civile.
În urma agresiunii psihice, din punct de vedere fizic inamicul este intact şi neîntrecut apt însă e cu moralul la pământ şi lipsit de voinţă. Acest caz îl putem asemăna cu un automobil în stare perfectă de funcţionare dar care nu are combustibil în rezervor.

În ce priveşte parapsihologia sau mai bine zis ce implică ea, nu are aproape nici o tangenţă cu psihologia clasică. Cel puţin din punctul meu de vedere denumirea de „parapsihologie” este improprie pentru că în acest caz subiecţii utilizează puteri mentale, nu psihice. Greşeala frecventă este de a se confunda mentalul cu psihicul! Ca lucrurile să fie puţin mai limpezi, mentalul îi oferă omului inteligenţa, creativitatea, simţurile iar psihicul îi conferă voinţa, încrederea, motivaţia. Deci în cazul „parapsihologiei” ar fi mai corect să ne referim la „Războiul mental” pentru că în acest caz se folosesc puteri mentale deosebite.
_________________
Ceea ce vezi este doar o reprezentare a ceea ce nu vezi.

Tintin · Senior Data inscrierii: 19/Apr/2010 Mesaje: 1227

Sunt trei nivele pe care se poate purta o luptă, un război. Cele trei feluri de război corespunzând celor trei niveluri ale trupului uman sunt: războiul fizic, războiul psihic şi războiul inteligent.
Războiul fizic afectează bucată fizică a lucrurilor şi a fiinţelor, să zic aşa afectează „caroseria”. În cazul unei clădiri războiul fizic presupune afectarea integrităţii fizice a clădiri,a structuri de rezistenţă. În cazul unui automobil presupune aşa cum am zis afectarea caroseriei. În cazul uman presupune afectarea trunchiului fizic.
Războiul psihic afectează psihicul, moralul fiinţelor, fie ele inteligente sau neinteligente. Cuvântul „psihic” provine din grecescul „psyche” care are înţelesul de „suflet” iar echivalentul lui latin este „anima”. Războiul psihic afectează moralul, afectează din punct de vedere energetic, cu urmare direct asupra capacităţi de mişcare, de deplasare, de acţiune, împingând uneori partea adversă la autodistrucţie. În cazul unei clădiri, războiul psihologic ar presupune limitarea capacităţi de deplasare din interiorul clădirii prin tăierea electricităţii, distrugerea sistemului energetic, clădirea rămânând intactă din punct de vedere fizic. În cazul unui automobil presupune afectarea, distrugerea ori funcţionarea anormală a sistemelor care îl pun în mişcare. Este cazul unui motor aflat în situație ireproșabilă care însă nu e alimentat cu carburant ori electricitate. În cazul uman presupune anihilarea voinţei. Am avea cazul unui soldat echipat perfect, întreg din punct de vedere fizic şi mental dar care este redus la inacţiune din cauza lipsei moralului, a lipsei voinţei de a lupta, de a supravieţui, de a învinge, soldatul fiind distrus psihic. Aşa cum am zis, o caracteristică în acest caz este apariţia autodistrucţiei.
Războiul inteligent este războiul serviciilor secrete, presupune culegerea şi furnizarea de informaţii corecte ca de pildă şi intoxicarea părţii adverse cu informaţii false. În cazul unui automobil ar presupune afectarea sistemului de direcţie şi navigaţie. În cazul uman afectează cunoştinţele subiectului, afectează mentalul, capacitatea de a gândi, de raţiona corect. Decizia corectă are la bază informaţia corectă, decizia greşită se datorează unei informări necorespunzătoare.

Revenind la subiect, războiul psihologic se intersectează uneori cu războiul inteligent aşa cum se intersectează uneori şi cu războiul fizic, de aceea se nasc confuzii. Afectarea din punct de vedere psihic poate surveni prin furnizarea unor informaţii mai mult sau mai puţin false. Un exemplu îl găsim în literatură, în drama „Othello” scrisă de Shakespeare, unde Iago îi oferă o informaţie falsă lui Othello, o informaţie care-l afectează puternic psihic pe acesta şi în consecinţă urmează drama.
Afectarea psihicului poate cădea şi în sarcina serviciilor inteligente deşi acestea sunt profilate pe furnizarea de informaţii. De la antica metodă a soldaţilor de a-şi lovi scuturile şi a realizează un zgomot teribil, în scopul de îngrozi animalele folosite de partea adversă, s-a trecut azi la utilizarea de dispozitive electronice care simulează zgomotele foarte tari produse de diverse arme, generând confuzie şi panică. O informaţie, un zvon, o veste terifiantă, poate determina adversarul să acţioneze greşit ajungând la autodistrucţie ori să-l determine să nu mai acţioneze deloc.
Terorismul este o parte întunecată a războiului psihologic. Pierderile materii ori umane în acest caz sunt suficient de mici în raport cu un război tradițional dar au impact psihologic teribil de mare. Un atentat cu bombă nu ucide extrem de mulţi oameni dar îi îngrozeşte pe excepțional de mulţi. Aşa cum am specificat mai înainte, puterea de deplasare, de acţiune este expusă atacurilor. Este vorba de avioane, autovehicule, trenuri, vapoare, metrouri.
Răpirea, a fost însă acţiunea clasică a terorismului timp de milenii şi mai este încă şi la timpul actual. Prin aceasta nu este afectată semnificativ nici o capacitate de luptă dar este dominant afectat moralul, nu atât al celor răpiţi cât al celorlalţi, vizaţi prin această acţiune şi care le sunt apropiaţi ori al populaţiei în general.
Acţiunile teroriste nu fac parte (în mod normal) din arsenalul serviciilor secrete, datoria serviciilor inteligente este de a împiedica desfăşurarea unor astfel de acţiuni. Serviciile inteligente ar necesită să furnizeze şi informaţii privind profilul corect al obiectivelor expuse, pentru ca astea să fie identificate şi protejate.
_________________
Ceea ce vezi este doar o reprezentare a ceea ce nu vezi.

the shadow · Trimis: 08/05/2010 18:32 Titlul subiectului:

Tintin · Senior Data inscrierii: 19/Apr/2010 Mesaje: 1227

Aveţi probabil o viziune mai bine conturată şi mai bine ancorată în realitatea serviciilor secrete decât mine, nu am intenţia să vă contrazic. Eu mă refer aproximativ strict la acele lucruri care ţin de aspectul teoretic al problemei. Mărturisesc că nu cunosc organigramele serviciilor secrete ori modul lor de operare, ca să mă pot pronunţa cumva în cunoştinţă de cauză. Însă dacă războiul psihic se află în totalitate în sarcina servicilor inteligente, nu îmi pare a fi o treabă extraordinară. Eu cred că e natural ca lucrurile să fie separate. Că nu sunt, poate fi o chestie practică, una de instruire ori poate mai curând e o chestie de buget. Va exista fără îndoială întotdeauna o încrucişare între cele două aspecte, psihic şi mental, dar nu şi o identitate. Sarcina principală a spionului nu poate fi aceea de a se apropia de inamic să-i strige "Bau!” din spate, să-l sperie pe acesta şi să-l facă să o ia la fugă, să-şi părăsească postul. Utilizarea sunetelor deosebit de pătrunzătoare este fără îndoială caracteristică războiului psihic. Mobilizarea unei mulţimi în faţa unui obiectiv şi strigarea cu voce intensă a unor lozinci „contra” poate destabiliza psihic personalul din cadrul acelui obiectiv. Dar eu nu văd un spion făcând această muncă, recte să iasă la drumul mare, să ţipe şi să se expună inutil. Ar fi o încălcare flagrantă a regulilor elementare acestui domeniu caracterizat de discreţia absolută. Însă într-adevăr îl văd pe spion dirijând totul din ascuns, din spatele cortinei, fiind iniţiatorul şi sponsorul necunoscut al aceastor tipuri de agresiune psihică. În mod neândoielnic spionul trebuie fie şi un bun cunoscător a tot ce presupune agresiunea psihică, la fel cum trebuie să cunoască şi să se descurce în cazul unei agresiuni fizice. Presupun deasemenea că rezistenţa psihică şi cea fizică sunt aptitudini care sunt dezvoltate în cadrul serviciilor secrete prin antrenamente specifice, foarte dure, cum ar fi rezistenţa la tortură. Îmi amintesc cu titlu laudativ că acum câţiva ani, în cadrul unor exerciţii comune cu participarea unor parteneri din afară, aceştia au rămas perfect impresionaţi de un exerciţiu de tragere executat de SPP, un operativ trăgând cu pistolul în farfuria ţinută în dreptul pieptului de un alt operativ, acesta din urmă protejat fiind doar de o vestă antiglonţ. Gândesc că trebuie să ai o încredere cu totul extraordinară în propriul camarad, când execută acest formulă a la Wilhem Tell, că nu are să-i tremure mâna îndată ce va trage, că nu va amesteca cumva relaţiile personale cu cele profesionale, iar de bucată cealaltă trebuie să ai încredere în posibilitatea proprie de a ţinti cu maximă exactitate şi aici psihicul distracție un rol important de ambele părţi.
În ce priveşte manipularea informaţională aceasta ţine întradevăr de serviciile inteligente, de serviciile de informaţii. Că în loc de alb un lucru ni se prezintă a fi verde, nu ne afectează atât psihic ci mai curând este o complicație de percepţie senzorială, lucru care ţine de mental. Dacă suntem atât de slabi încât să nu avem o părere proprie, întodeauna va fi cineva gata să ne-o formeze, să ne influenţeze gândirea, să ne ofere propria lui părere şi astfel să devenim supuşi şi dependenţi faţă de altcineva. În fapt dependenţa este prezentă toate nivelele, fizic, psihic ori mental şi ea poate fi folosită la scară largă de serviciile inteligente.
Mai puţin studiate sunt luptele care se dau pentru supremaţia economică şi culturală. Este interesant de studiat cum articolele unei ţări mai dezvoltate invadează pieţele ţărilor mai puţin dezvoltate, sugrumând producţia internă a respectivelor ţări, sugerându-le că este mai ieftin să importe decât să producă şi aşa ajungând la dependenţă faţă de produsele importate. La fel de atractiv este cum ţările intense îşi impun cultura în defavoarea ţărilor mai puţin dezvoltate, că e vorba de muzică, cărţi, nu contează, cum se ajunge ca doar câteva limbi să fie de circulaţie internaţională ori cum unele culturi sunt impuse cu forţa pe plan regional. Aici rolul spionajului şi al contraspioanjului poate deveni determinant, pot fi lansate branduri economice ori branduri culturale, care să genereze populaţiei o afinitate, o dependenţă, să imprime mulţimii o mişcare într-un anume sens dorit. Cred că este de datoria serviciilor secrete să apere sau să promoveze brandurile unei naţiuni, pentru că ele iau parte la acest război de supremaţie.
Până şi o sursă de informaţii poate genera dependenţă. Acesta este mecanismul simplu pe care se sprijină în general serviciile de contrainformaţii: furnizează câteva adevăruri, mai târziu care subiectul devine dependent de sursa de informaţii şi urmează intoxicarea. De aceea oricare dintre noi are tendinţa de a-şi conserva părerea construită cu ajutorul anumitor surse de informaţii, faţă de care suntem legaţi şi evităm să ne informăm din alte surse, pentru că suntem loiali celei alături de care ne-am ridicat şi ne-am consacrat. Nici nu-i recomandat să dăm crezare tuturor, să-l cred pe nea Gică din colţul străzi ori pe Ion cu care m-am întâlnit ieri şi am băut laolaltă o bere ori să mă creadă cineva pe mine care am apărut ieri pe forum. Informaţiile sunt pur informative ca să zic aşa, minus să fie şi automat credibile. Dar în momentul când propria noastră sursă de încredere le va confirma atunci ne vom aminti „Stai aşa că chestia asta sigur am mai întâlnit-o în altă parte” şi atunci ne va fi mai uşor din noianul de informaţii să alegem adevărul.
_________________
Ceea ce vezi este doar o reprezentare a ceea ce nu vezi.

the shadow · Trimis: 08/05/2010 23:21 Titlul subiectului: re

Va amintiti de turistii sovietici care au intrat in tara la inceputul lui Decembrie 89? Toti erau ofiteri activi KGB si GRU. Au fost in mijlocul multimii? Da. Au determinat initierea evenimentelor, alaturi de ofiteri AVO? Da. Au întrebuințat printre altele si metode ale razboiului psihologic - amintiti-va manipularea maselor de la timpul ultimului miting popular tinut de dictator.
Va amintiti de simulatoarele de arme utilizate pentru a initia schimbul de focuri intre unitatile armatei, revolutionari si populatie? Va pot confirma ca unele dintre ele au apartinut DIA. Si da, acei ofiteri de informatii (sovietici, unguri, etc.) au strigat "bau" in spatele multimilor, in fata efectivelor dislocate sau in apropierea unitatilor si obiectivelor militare. Nu au folosit intra-adevar eficacitatea mintii, ci aparatura sofisticata pentru acea vreme. Unii dintre ei au condus din umbra actiuni de manipulare a maselor, asa cum si ofiteri instruiti ai DIA au executat misiuni operative specifice, pana in momentul fugii sau capturarii dictatorului.
Imi amintesc ca efective ale unitatii mele (sub comanda DIA) erau dislocate in zona CC-ului, in timp ce o parte dintre ofiteri executau misiuni secrete individuale.
Efectivele unitatii noastre (80 de persoane, cu tot cu ofiteri) erau pregatite atat pentru actiuni specifice in spatele liniilor inamicului, cat si pentru organizarea rezistentei armate in cazul in care teritoriul national se afla sub ocupatia inamicului. Aceasta presupunea inclusiv actiuni de manipulare (in sens pozitiv) a civililor in scopul organizarii acestei rezistente, exploatarea din punct de vedere informativ a acetei categorii, etc.Probabil ca structura Psy Ops a preluat astazi multe dintre aceste atributii.
Cele doua centre romanesti de productie a aparaturii psihitronice (recunoscute si apreciate la nivel international) livreaza dispozitive de acest fel si serviciilor secrete. Armata beneficieaza - prin structurile specializate de informatii - de acelasi tip de aparatura.
Banuisec ca vedem problema din unghiuri diferite. Departe de mine intentia de a contrazice, ba chiar apreciez interventiile dvs. Nu fac decat sa expun informatiile si cunostintele pe care le detin, multe dintre ele fiind de natura publica.
_________________
informatia inseamna putere

Tintin · Senior Data inscrierii: 19/Apr/2010 Mesaje: 1227

Într-adevăr toate acele tehnici menţionate sunt parte a războiul psihologic deținând probabil ca scop generarea autodistrucţiei. Să nu uităm nici acele zvonuri înspăimântătoare cu „teroriştii care ne atacă” şi care de revoluţie au întreţinut din plin autodistrucţia.
Se spune undeva aici pe forum că activitatea serviciilor de informaţii constă în furnizarea de informaţii corecte şi împiedicarea răspândiri de informaţii false, împiedicarea accesului părţi adverse la informaţia corectă şi intoxicarea lui. Aceasta îmi pare o delimitare corectă a operaţiunilor de tip intel de restul operaţiunilor de tip psihologic.
O raţiune pentru care fracțiune de intel ar trebui să fie separată de cea psy ţine şi de buget, fiindcă se investeşte mult mai mult în antrenamentul unui operativ intel decât cel psy deci nu are rost ca un operativ specializat în calculatoare, în sateliţi, în transmisiuni, în avioane, în spargerea de seifuri să ajungă să pună petarde în spatele inamicului, la asta mă refeream.
Pe partea de psy eu unul aş vedea operativi care se implică direct, unii buni de gură, în stare să ţipe ca în gaură de şarpe, care ştiu să facă tămbălău, să provoace discuţii, să lanseze zvonuri, să mobilizeze mulţimea, unii implicaţi în media, formatori de opinie, în dispoziție să ridice moralul oamenilor ori să-l prăbuşească, să energizeze, să fie activi, să trezească anumite sentimente. Îmi amintesc un episod din momentul atentatelor de la 11.09.2001. Într-o locaţie undeva în America se ridica drapelul SUA iar un cântăreţ de operă aflat la faţa locului a început să intoneze cu tărie imnul american. Imaginea aceea a fost preluată şi transmisă peste tot în lume. Era absolut impresionantă acea imagine, insufla din plin încredere iar acel banal cântăreţ de operă a fost probabil unul dintre cei mai buni agenţi operativi la acel moment, ridicând moralul americanilor.
Tot în acest tipar a apărut acum două secole pe timpul revoluţiei franceze şi imnul actual al Franţei, compus de Roger de Lisle, un muzician militar de carieră, numit de Emile Zola drept „Geniul unei nopţi”. „La Marseillaise” a fost singurul lui cântec mai deosebit, dar ce cântec! „La Marseillaise” a lui Roger de Lisle a însufleţit revoluţia franceză şi putem spune că a purtat-o spre victorie. Şi astăzi când acest imn este intonat în cadrul competiţiilor sportive se simte capacitatea lui extraordinară de mobilizare psihică.
_________________
Ceea ce vezi este doar o reprezentare a ceea ce nu vezi.

Tintin · Senior Data inscrierii: 19/Apr/2010 Mesaje: 1227

Un capitol ascuns al războiului psihologic, secretul din spatele secretului, cuprinde confruntarea agentului operativ cu asasinii de tip psy. Misiunile de acest tip pot fi de-a dreptul înfricoşătoare, pentru că să nu uităm că acest tip de război se desfăşoară în plan psihic iar teama, sperietura, groaza, teroarea fac parte din arsenalul asasinilor psy.
Despre asasini psy cred că există suficient de puţine referinţe, mai mult sunt zvonuri. În primul rând pentru că este cumplit de greu de dovedit un asasin psy. De obicei nu există probe care să poate fi aduse la dosar, probe care să fie acceptate într-un tribunal contra unor astfel de asasini, deci soluţiile sunt cele care sunt. Poate de aceea lupta împotriva asasinilor psy ţine mai curând de domeniul agenţiilor ori secţiilor „no name”.

Îmi amintesc că am citit cu mulţi ani în urmă o nuvelă poliţistă scrisă de Agatha Christie, cu ultimul caz al lui Hercule Poirot, în care detectivul întâlneşte un astfel de asasin psy. Pot spune doar că celebra autoare de romane poliţiste dovedeşte o intuiţie remarcabilă alegând acest tip de asasin pentru cel mai greu caz al lui Poirot, precum şi în privinţa realizări profilului unui asasin de tip psy. Vă recomand această carte de Agatha Christie, se numeşte „Curtain. Poirot’s last case” - "Cortina. Ultimul caz al lui Poirot". Veţi vedea ce înseamnă un asasin psy, cât de greu e de prins şi la ce soluţie extremă apelează în ultima instanţă Poirot pentru a-l opri pe asasin.

Sunt mai numeroase profile de asasini psy. Am să expun aici doar două profile.
Primul profil ar fi tipul manipulatorului care se infiltrează în cercul de cunoscuţi al victimei şi apoi prin manipulare psihologică împinge victima să facă fapte necugetate.
Al doilea profil ar fi tipul hipnotizatorului, care se infiltrează în cercul de cunoscuţi al victimei, îl hipnotizează pe unul dintre prieteni şi îi comandă să ucidă victima.

În ce priveşte tabăra cealaltă, agentul operativ care luptă împotriva asasinilor psy în întâiul rând trebuie să stea foarte bine cu inima, din punct de vedere farmaceutic şi trebuie să fie dominant din punct de vedere psihic. Şocurile psihice administrate de asasinii psy pot veni din orice direcţie, pot apărea de oriunde, chiar dintr-un necomplicat contact vizual. Sunt cunoscute de pildă cazuri când un om a albit pur şi simplu peste noapte din pricina unei sperieturi groaznice. Deci pregătirea psihică joacă un rol fundamental, este esenţială, fiind mult mai importantă decât cea fizică ori mentală. Agentul psy de acest nivel trebuie să dea dovadă de calităţi psihice, deoarece inevitabil va deveni el însuşi ţinta atacurilor de tip psy, va fi supus presiunilor psihice, va fi împins să clacheze.
În cazul unor confruntări fizice directe ale agenţilor operativi cu asasini psy, este propus ca agenţii să nu fie înarmaţi, evitând astfel înarmarea asasinilor psy, aceştia putând să le ceară arma sub diferite ameninţări ori să ajungă în posesia ei prin manipulări abile. Este neapărată deci cunoaşterea temeinică a tehnicilor de luptă cu mâinile goale, practicarea artelor marţiale.
Uneori situaţiile reale cu care se confruntă un agent operativ la acest indice pot fi considerate a fi de tip „horror”.
_________________
Ceea ce vezi este doar o reprezentare a ceea ce nu vezi.

ZeroSPY · Trimis: 17/05/2010 23:12 Titlul subiectului: incitant

In viziunea mea, razboiul psihologic se intersecteaza cu spionajul, insa nu se includ unul pe altul. In arsenalul razboiului psihologic exista instrumente ce nu sunt utilizate in spionaj si invers. Razboiul psihologic e clar ca el cuprinde intreaga gama de metode si tehnici prin care este afectat psihicul uman. Aceste tehnici sunt de ordin TEHNOLOGIC sau UMAN. In razboiul psihologic poate fi întrebuințat atat televizorul ca mijloc de raspandire a unei stiri false, cat si bomba atomica pentru amenintare si impunere. Spionajul nu foloseste astfel de tehnici. Scopul spionului este sa CULEAGA INFORMATII intr-un mod discret, ascuns. De regula exploatarea informatiilor este facuta de catre alte structuri operative, deseori militare. Spionul prin natura sa este un observator, Vesnicul Observator. Militarul este OPERATIVUL, cel care face, care ACTIONEAZA.
Am facut aceasta mica pledoarie exprimandu-mi punctul de vedere : cele doua concepte sunt la fel de complexe, se intersecteaza si tendinta este de unificare, insa ele sunt diferite in ESENTA.
Cat priveste tehnicile "paranormale" ce incep sa capete teren in domeniul militar, deja acolo depasim granitele razboiului psihologic clasic, bazat pe amenintare, zvon si dezinformare si ajungem la manipulari subtile de ordin energetic al mintii adversarului. In cazul acesta dezinformarea nu se mai produce ca inainte, prin vicierea canalelor de comunicare a adversarului, ci se face direct prin implantarea ideii direct in creierul adversarului, prin manipularea perceptiei realitatii chiar.
O alta deosebire este ca razboiul psihologic este o actiune agresiva, de distrugere, de "afectare" a adversarului, pe cand spionajul este o actiune non-violenta, spionul cautand sa nu afecteze cu nimic activitatea adversarului, ci cauta doar sa patrunda in cele mai sexuale resorturi ale mintii sale, sa afle cele mai intime informatii, sa intuiasca intentiile lui.
_________________
"Multi chemati, putini alesi!"